Nu stiu ce as putea sa zic, sa adaug, las imaginile sa vorbeasca...
=))
P.S. Ms fano pt link :P
Asteptand concediul...
Deja miroase a vacanta cam peste tot, toata lumea numara zilele din calendar pana la Craciun doar zapada nu pare sa tina cu noi si ne strica visele, nu imi pot imagina sarbatorile de iarna fara zapada, ski, bulgareala, ingerasi in zapada, deci sper ca o sa ninga cat de curand ca daca nu pun buzitza :D
Pana la vacanta mai e un pic, ca sa rezistati pana la concediu, luati exemplul personajului din imaginea de mai jos, care pare ca a inteles cum sta treaba cu munca :P
Pentru Sinzulica
Dedic acest post fanei mele de peste mari si tari SINZULICA, fiinta care mi-a mancat sufletul in liceu si de care am scapat in facultate pentru ca a plecat in State :D
Draga Sinzulica,
Ma bucur ca iti aduc aminte de liceu cu blogul asta, asta imi confirma ca nu m-am schimbat in cei 6 ani care au trecut (sper ca am numarat bine, nu de alta dar la mate stii ca mereu copiam la lucrare de la tine :P), am mai imbatranit dar am ramas acelasi copil cretin care canta "Love of my life" in pauze, exasperand randul de la perete si in final si pe voi. Acum nu mai cant dar am alte apucaturi de care tu insa nu ai mai „avut placerea” sa te „bucuri” :P.
Ideea sa-ti dedic un post pe blog mi-a venit intr-o dimineata dupa ce toata noaptea te-am visat si mi-am adus aminte de tampenile si nebuniile pe care le-am facut impreuna in liceu, nu o sa le enumar aici pentru ca ar trebui sa scriu fara numar fara numar... si oricum sunt sigura ca nici tu nu le-ai uitat, mentionez doar cateva dintre replicile celebre: „Unde mi-e oglinda??? Ah, da, uite-o!”, „Nu megem pana la baie, la oglinda?”, „Sunteti ca doua puicute proaste!” (Sinzi stii ce zic, sau fosta XII A – randul de la geam stie ce zic, nu intru in detalii pentru ca ar fi mult prea mult de scris, pe scurt asta a fost concluzia profei de engleza exasperata ca eu si Sinzi ne distram mult prea tare la orele ei in compania baietilor din ultima banca), „Hai sa jucam septica!” (utilizata frecvent in timpul orelor de filozofie si in pauze) si multe altele, iti las tie placerea sa le adaugi :P
Am inceput postul asta cred ca acum o saptamana si scriu cate putin in fiecare zi pentru ca nu am timp, si de fiecare data cand ma apuc sa scriu imi dau seama ca as putea sa fac un blog intreg dedicat promotiei 2000-2004 si anilor pe care mi i-ai mancat ca si colega de banca. Ideea e, pentru cei care nu ne cunosc, ca noi doua eram izvor nesecat de tampenii, de hahait exact cand nu era momentul, de gafe monumentale, nu cred ca am avut parte de o zi normala in tot liceul, poate doar cand lipsea una dintre noi, in rest circ mereu. Norocul nostru era ca pe Sinzi o ducea capul si eu radeam fara zgomot, adica preferam sa fa sufoc decat sa dau un test scurt, de 10 min, la istorie, din toata materia.
Oriunde ne duceam in scurt timp lumea realiza ca suntem nebune si ca facem show din nimic. Cel mai misto lucru la noi era ironia indreptata asupra celeilalte, preferam sa facem haz de necaz si sa ne amuzam una de greselile alteia, cred ca in felul asta am reusit sa depasim multe momente aiurea. Recunosc ca au fost si exceptii, vreo 2 (ce zici Sinzi de pixul cu beculet si de revul de la Bran, zapada, frig... asta chiar ca nu dezvolt, problema e ca si acum ma ia asa cu fiori cand ma gandesc la aceste doua intamplari, inca nu am depasit momentul, desi asa cum ne-am promis atunci acum radem de cat de blege am fost in acele momentele).
Cu cat scriu mai mult cu atat realizez ca nu o sa termin prea curand, asa ca draga Sinzi, daca simti nevoia sa dezvolt ceva, spune-mi si facem un serial, o telenovela gen Tanar si Nelinistit (ma refer la lungime, nu urmaresc serialul, nu stiu cu ce se mananca), imi vin multe in cap dar sunt curioasa ce-ti mai aduci si tu aminte, deci astept sugestii, pana cand vii, ca daca nu s-a zis cu alea 6 minute pe care mi le-am rupt din timpul meu pretios sa ma intalnesc cu tine :P, o sa se transforme in: „Sinzi, ai venit!!! Ce cadou dragut!!! Ms!!! Ma grabesc!!! Mai vorbim pe face.”
Pupici veseli (vorba ta).
Draga Sinzulica,
Ma bucur ca iti aduc aminte de liceu cu blogul asta, asta imi confirma ca nu m-am schimbat in cei 6 ani care au trecut (sper ca am numarat bine, nu de alta dar la mate stii ca mereu copiam la lucrare de la tine :P), am mai imbatranit dar am ramas acelasi copil cretin care canta "Love of my life" in pauze, exasperand randul de la perete si in final si pe voi. Acum nu mai cant dar am alte apucaturi de care tu insa nu ai mai „avut placerea” sa te „bucuri” :P.
Ideea sa-ti dedic un post pe blog mi-a venit intr-o dimineata dupa ce toata noaptea te-am visat si mi-am adus aminte de tampenile si nebuniile pe care le-am facut impreuna in liceu, nu o sa le enumar aici pentru ca ar trebui sa scriu fara numar fara numar... si oricum sunt sigura ca nici tu nu le-ai uitat, mentionez doar cateva dintre replicile celebre: „Unde mi-e oglinda??? Ah, da, uite-o!”, „Nu megem pana la baie, la oglinda?”, „Sunteti ca doua puicute proaste!” (Sinzi stii ce zic, sau fosta XII A – randul de la geam stie ce zic, nu intru in detalii pentru ca ar fi mult prea mult de scris, pe scurt asta a fost concluzia profei de engleza exasperata ca eu si Sinzi ne distram mult prea tare la orele ei in compania baietilor din ultima banca), „Hai sa jucam septica!” (utilizata frecvent in timpul orelor de filozofie si in pauze) si multe altele, iti las tie placerea sa le adaugi :P
Am inceput postul asta cred ca acum o saptamana si scriu cate putin in fiecare zi pentru ca nu am timp, si de fiecare data cand ma apuc sa scriu imi dau seama ca as putea sa fac un blog intreg dedicat promotiei 2000-2004 si anilor pe care mi i-ai mancat ca si colega de banca. Ideea e, pentru cei care nu ne cunosc, ca noi doua eram izvor nesecat de tampenii, de hahait exact cand nu era momentul, de gafe monumentale, nu cred ca am avut parte de o zi normala in tot liceul, poate doar cand lipsea una dintre noi, in rest circ mereu. Norocul nostru era ca pe Sinzi o ducea capul si eu radeam fara zgomot, adica preferam sa fa sufoc decat sa dau un test scurt, de 10 min, la istorie, din toata materia.
Oriunde ne duceam in scurt timp lumea realiza ca suntem nebune si ca facem show din nimic. Cel mai misto lucru la noi era ironia indreptata asupra celeilalte, preferam sa facem haz de necaz si sa ne amuzam una de greselile alteia, cred ca in felul asta am reusit sa depasim multe momente aiurea. Recunosc ca au fost si exceptii, vreo 2 (ce zici Sinzi de pixul cu beculet si de revul de la Bran, zapada, frig... asta chiar ca nu dezvolt, problema e ca si acum ma ia asa cu fiori cand ma gandesc la aceste doua intamplari, inca nu am depasit momentul, desi asa cum ne-am promis atunci acum radem de cat de blege am fost in acele momentele).
Cu cat scriu mai mult cu atat realizez ca nu o sa termin prea curand, asa ca draga Sinzi, daca simti nevoia sa dezvolt ceva, spune-mi si facem un serial, o telenovela gen Tanar si Nelinistit (ma refer la lungime, nu urmaresc serialul, nu stiu cu ce se mananca), imi vin multe in cap dar sunt curioasa ce-ti mai aduci si tu aminte, deci astept sugestii, pana cand vii, ca daca nu s-a zis cu alea 6 minute pe care mi le-am rupt din timpul meu pretios sa ma intalnesc cu tine :P, o sa se transforme in: „Sinzi, ai venit!!! Ce cadou dragut!!! Ms!!! Ma grabesc!!! Mai vorbim pe face.”
Pupici veseli (vorba ta).
Still here
Posted in
jurnal
Stiu ca nu am mai scris, dar am avut ffff mult de lucru si cum scriu doar de la munca nu am reusit sa mai apar pe aici, sa ma aberez. Am inceput acum cateva zile un post, sper sa reusesc sa-l termin pana la Craciun :D
Pana atunci hai sa ne rugam sa ninga sa putem sa facem si noi ingerasii pe zapada :P
Pana atunci hai sa ne rugam sa ninga sa putem sa facem si noi ingerasii pe zapada :P
Unde-i gemu'?
Ce-i care ma cunosc stiu ca-s pasnica din fire si cu greu ma scoata cineva din sarite (exceptie frate-miu, care reuseste sa ma scoata din sarite mai tot timpul), prefer sa rezolv treburile pe cale amiabila sau sa fiu ironica decat sa incep sa tip si sa fac crize, e adevarat insa ca daca ma calca cineva aiurea pe coada pot sa vad si negru in fata ochilor si sa fiu a Bad Monkey dar in general prefer sa-mi pastrez calmul si sa nu fac circ. Dar de ce va zic eu toate astea? Vizualizati poza de mai jos si vin cu explicatia.
Eram vineri seara intr-un pub din oras si brusc mi s-a facut pofta de ceva dulce, ce sa comandam, ce sa comanda... CLATITE!!! Comand o portie si astept sa mi le aduca. Dupa ceva timp apar in sfarsit si clatitele mele frumos aranjate pe o farfurie mare si stropite cu putin toping de fructe pe deasupra. Mi s-au parut cam subtirele da am zis sa nu fiu pretentioasa si sa ma apuc sa mananc. Am mancat un sfert din prima... jumatate... trei sferturi si gem nema, deja simteam cum ma apuca nebunia. Am terminat-o pe prima, m-am apucat de a doua aceeasi poveste, va dati seama ca acum oscilam intre a avea o discutie cu bucatarul sau a trece peste ca sa nu-mi stric seara, problema e ca urasc sa astept ceva ca pe painea calda si in final sa ma dezamageasca, poate daca nu mi-ar fi fost pofta, molfaiam resemnata in tacere, din pacate pentru bucatar imi fusese pofta si acum minteam mea diabolica incepea sa scorneasca planuri de razbunare. Dupa consultari cu mesenii am decis sa scriu cu clatita ramasa :"Unde-i gemu?". Recunosc ca mi-a luat ceva dar am reusit, dupa cum se poate vedea si in poza de mai sus. Oricum a fost o idee buna pentru ca m-am calmat si nu mi-am stricat nici seara. Bonus fata fetei care a venit sa-mi ia farfuria, nu o pot descrie in cuvinte dar credeti-ma, a fost funny, as fi vrut sa vad si fata bucatarului dar n-a fost sa fie, poate data viitoare... sau nu... :DI'm crazy... I know :P
Duatlon 2009
Duminica 1 Noiembrie a avut loc editia a II-a a concursului de bike si alergare Duatlon Cetatea Brasovului. Ca si anul trecut am mers sa sustinem campionii participanti la proba de stafeta si hobby masculin. Usor obositi dupa "ceaiul dansant" de sambata seara (care se pare ca a devenit un obicei de ceva saptamani incoace) ne-am trezit cu chiu cu vai si am plecat fiecare dupa bunul obicei, cu bitza/taxiul/autobuzul spre locatie, Centrul de Agrement de sub Tampa de langa Bastionul Tesatorilor. Cum am coborat din taxi mi-am dat seama ca fara costumul de ski nu o sa supravietuiesc foarte mult, afara era ingrozitor de frig si fulguia incetisor, dar optimista din fire am zis sa nu ma dau batuta din prima asa ca m-am prezentat la start in pas usor alergator ca sa-mi pun sangele in miscare. Sub Tampa agitatie destul de mare avand in vedere conditiile meteo, participanti, suporteri, sponsori, organizatori, toti zgribuliti dar entuziasmati de ce avea sa urmeze. Din nou schimburi de impresii intre participanti si suporteri, din nou aceleasi fete cunoscute, aceeasi atmosfera ca saptamana trecuta la Sf. Gheorghe. Din pacate insa spre deosebire de duminica trecuta cand am stat in maneca scurta acum fara costumul de ski n-as fi rezistat mai mult de o ora. (Dupa apox. 15-20 de minute de stat in frig si dardait am sunat acasa si tata a fost ffff dragut si a venit si mi-a adus costumul de ski sa ma schimb).
Din cate am inteles de la baieti la concurs au participat nume mari din domeniu, insa ca peste tot banul a fost mai presus de faima, mandrie, performante si "marii campionii de renume national" s-au incris la cea mai usoara proba din concurs - stafeta - pe care bineinteles ca au si castigat-o fara nicio problema. Campionii nostrii s-au descurcat foarte bine avand in vedere diferenta de pregatire si faptul ca pentru ei mountainbike-ul e un hobby si nu un job si au reusit sa ocupe un onorabil loc 10. Participantul nostru de la hobby masculin a terminat al 11-lea, dar daca tinem cont ca a fost sabotat cu o seara inainte si ca noi am pariat ca nici nu o sa se trezeasca toata stima si respectul pentru el.
Pe scurt mai mergem si la anul, dar sa puna si ei concursul mai spre vara ca noi ca noi dar participantilor nu cred ca le-a fost foarte bine dupa.
Poze aici si here.
Din cate am inteles de la baieti la concurs au participat nume mari din domeniu, insa ca peste tot banul a fost mai presus de faima, mandrie, performante si "marii campionii de renume national" s-au incris la cea mai usoara proba din concurs - stafeta - pe care bineinteles ca au si castigat-o fara nicio problema. Campionii nostrii s-au descurcat foarte bine avand in vedere diferenta de pregatire si faptul ca pentru ei mountainbike-ul e un hobby si nu un job si au reusit sa ocupe un onorabil loc 10. Participantul nostru de la hobby masculin a terminat al 11-lea, dar daca tinem cont ca a fost sabotat cu o seara inainte si ca noi am pariat ca nici nu o sa se trezeasca toata stima si respectul pentru el.
Pe scurt mai mergem si la anul, dar sa puna si ei concursul mai spre vara ca noi ca noi dar participantilor nu cred ca le-a fost foarte bine dupa.
Poze aici si here.
Concurs MTB
Din nou luni, din nou munca, din nou o poveste... Dupa bunul obicei sa rememoram aventurile din weekend.
Saptamana asta pe un timp superb, de sfarsit de vara, am participat pe post de fotograf si suporter la Airsport MTB Maraton in apropiere de Sf. Gheorghe - Valea Crisului, Pensiunea Casa cu Flori. Noi, suporterii, am plecat in jur de ora 8 AM cu o masina spre locatie, campionii nostri si bicicletele lor, la 5 si un pic cu personalul via Sf. Gheorghe. Pana in Sfintu am facut cam 30 de min, pana la baieti inca vreo 15 pentru ca riscam sa nu mai avem cu ce pleca daca fortam masina pe drumul de tara din sat/comuna (singurul inconvenient si singurul aspect negativ al evenimentului). Pe ulita care ducea spre Start indicatoare hand-made cu informatii privind locul de desfasurare al concursului, multe masini, biciclisti echipati de concurs, sateni entuziasmati de eveniment si un peisaj de toamna pe care nu-l pot descrie in cuvinte, o sa pun link-uri cu poze la sfarsit. Incet incet, cu o medie de viteza de 15 km la ora am ajuns la Pensiunea Casa cu Flori, de care am ramas impresionati si unde am hotarat sa revenim la anul la vara. Aici multa agitatie, masini, concurenti, gura casca, etc. Pe terasa pensiunii i-am gasit pe campionii nostri frumos tolaniti la soare si activati. Ce m-a impresionat e ca parca toata lumea se cunostea cu toata lumea, se schimbau impresii despre traseu, despre echipament, vreme, organizare. Dupa ce ne-am pozat in fel si chip, ne-am incurajat participantii, am asistat la sedinta tehnica bilingva si apoi ne-am indreptat catre start. Inainte sa dau startul vreau sa precizez ca organizarea mi s-a parut foarte buna si participantii enervant de disciplinati, asa ca nu am ce relat
a din punctul asta de vedere. Deci, sa revenim la startul de pe pajistea din apropiere (poza in dreapta), care mie mi-a semanant cu o batalie intre turci si romani, dispunerea pe teren era asemanatoare unei ostiri gata de atac. La cat erau de inghesuiti am crezut ca o sa se incurce unii in altii si o sa iasa o invalmasala motiv pentru care am stat ca o Maimutza ce sunt cu aparatul pregatit, dar nimic, oamenii am mers civilizat si in 2 min s-au pierdut dupa deal; imediat s-a facut liniste si ne-am dat seama ca noi suporterii nu prea mai aveam ce face acolo, deci spre pensiune cu pas de defilare inainte. Usor nemancati din cauza ca ne-a fost lene sa ne punem de mancare sau sa mancam dimineata, unii dintre noi, ne-am boierit si am comandat mici la pensiune. Pe terasa era soare si asa bine... la mese suporteri de la cel mai mic, 7-8 luni pana la cel mai mare, iar in jurul nostru personanul de la pensiune foarte amabil si mereu gata sa ne serveasca. Timpul a trecut nesperat de repede si dupa ce am mancat ne-am indreptat spre Finish sa pozam Campionii la sosire. Spre surprinderea noastra primii 10 concurenti de la hobby trecusera deja linia de sosire cand am ajuns noi (aprox dupa 1 ora de la start), dupa cateva minute si-au facut aparitia si ai nostri plini de noroi din cap pana in picioare dar foarte fericiti ca au reusit sa termine traseul, care din ce mi-au povestit ei nu a fost atat de usor, dar a meritat. Din pacate s-au inregistrat si accidentari, unele destul de urate, dar nimeni nu a plecat cu salvarea acasa, ca in orice batalie s-a varsat insa si putin sange pentru nobila cauza.
Dupa concurs am revenit la pensiune unde s-a servit traditionalul GULAS si unde participantii s-au balacit impreuna cu bicicletele in piscina pusa la dispozitie de catre organizatori. Si aici lumea a respectat randul, nimeni nu s-a bagat in fata, fiecare si-a vazut de treaba. Desi pe fetele tuturor se citea oboseala toti erau fericiti si multumiti de rezultate. Am vrut sa asistam la premiere dar din cauza unor participanti intarziati aceasta urma sa aiba loc destul de tarziu asa ca am pornit inapoi spre casa, fara Campioni care au mai ramas sa lustruiasca bicicletele, sa le tihneasca gulashul si sa astepte informatii de la noi privind trenurile spre Brasov.
In concluzie ma declar multumita de vreme, locatie, organizare si Campioni care s-au descurcat foarte bine si pe care ii felicit pentru ca in ciuda terenului accidentat, lipsei de antrenament, bicicletelor mai putin performante, in comparatie cu alti participanti, au iesit printre primii.
Daca am uitat ceva feel free to add.
Poze 1 2 3 4
Update: Campionii s-au clasat in primele 17 locuri (10, 14 , 17) iupiiiii!!!
Saptamana asta pe un timp superb, de sfarsit de vara, am participat pe post de fotograf si suporter la Airsport MTB Maraton in apropiere de Sf. Gheorghe - Valea Crisului, Pensiunea Casa cu Flori. Noi, suporterii, am plecat in jur de ora 8 AM cu o masina spre locatie, campionii nostri si bicicletele lor, la 5 si un pic cu personalul via Sf. Gheorghe. Pana in Sfintu am facut cam 30 de min, pana la baieti inca vreo 15 pentru ca riscam sa nu mai avem cu ce pleca daca fortam masina pe drumul de tara din sat/comuna (singurul inconvenient si singurul aspect negativ al evenimentului). Pe ulita care ducea spre Start indicatoare hand-made cu informatii privind locul de desfasurare al concursului, multe masini, biciclisti echipati de concurs, sateni entuziasmati de eveniment si un peisaj de toamna pe care nu-l pot descrie in cuvinte, o sa pun link-uri cu poze la sfarsit. Incet incet, cu o medie de viteza de 15 km la ora am ajuns la Pensiunea Casa cu Flori, de care am ramas impresionati si unde am hotarat sa revenim la anul la vara. Aici multa agitatie, masini, concurenti, gura casca, etc. Pe terasa pensiunii i-am gasit pe campionii nostri frumos tolaniti la soare si activati. Ce m-a impresionat e ca parca toata lumea se cunostea cu toata lumea, se schimbau impresii despre traseu, despre echipament, vreme, organizare. Dupa ce ne-am pozat in fel si chip, ne-am incurajat participantii, am asistat la sedinta tehnica bilingva si apoi ne-am indreptat catre start. Inainte sa dau startul vreau sa precizez ca organizarea mi s-a parut foarte buna si participantii enervant de disciplinati, asa ca nu am ce relat
a din punctul asta de vedere. Deci, sa revenim la startul de pe pajistea din apropiere (poza in dreapta), care mie mi-a semanant cu o batalie intre turci si romani, dispunerea pe teren era asemanatoare unei ostiri gata de atac. La cat erau de inghesuiti am crezut ca o sa se incurce unii in altii si o sa iasa o invalmasala motiv pentru care am stat ca o Maimutza ce sunt cu aparatul pregatit, dar nimic, oamenii am mers civilizat si in 2 min s-au pierdut dupa deal; imediat s-a facut liniste si ne-am dat seama ca noi suporterii nu prea mai aveam ce face acolo, deci spre pensiune cu pas de defilare inainte. Usor nemancati din cauza ca ne-a fost lene sa ne punem de mancare sau sa mancam dimineata, unii dintre noi, ne-am boierit si am comandat mici la pensiune. Pe terasa era soare si asa bine... la mese suporteri de la cel mai mic, 7-8 luni pana la cel mai mare, iar in jurul nostru personanul de la pensiune foarte amabil si mereu gata sa ne serveasca. Timpul a trecut nesperat de repede si dupa ce am mancat ne-am indreptat spre Finish sa pozam Campionii la sosire. Spre surprinderea noastra primii 10 concurenti de la hobby trecusera deja linia de sosire cand am ajuns noi (aprox dupa 1 ora de la start), dupa cateva minute si-au facut aparitia si ai nostri plini de noroi din cap pana in picioare dar foarte fericiti ca au reusit sa termine traseul, care din ce mi-au povestit ei nu a fost atat de usor, dar a meritat. Din pacate s-au inregistrat si accidentari, unele destul de urate, dar nimeni nu a plecat cu salvarea acasa, ca in orice batalie s-a varsat insa si putin sange pentru nobila cauza.Dupa concurs am revenit la pensiune unde s-a servit traditionalul GULAS si unde participantii s-au balacit impreuna cu bicicletele in piscina pusa la dispozitie de catre organizatori. Si aici lumea a respectat randul, nimeni nu s-a bagat in fata, fiecare si-a vazut de treaba. Desi pe fetele tuturor se citea oboseala toti erau fericiti si multumiti de rezultate. Am vrut sa asistam la premiere dar din cauza unor participanti intarziati aceasta urma sa aiba loc destul de tarziu asa ca am pornit inapoi spre casa, fara Campioni care au mai ramas sa lustruiasca bicicletele, sa le tihneasca gulashul si sa astepte informatii de la noi privind trenurile spre Brasov.
In concluzie ma declar multumita de vreme, locatie, organizare si Campioni care s-au descurcat foarte bine si pe care ii felicit pentru ca in ciuda terenului accidentat, lipsei de antrenament, bicicletelor mai putin performante, in comparatie cu alti participanti, au iesit printre primii.
Daca am uitat ceva feel free to add.
Poze 1 2 3 4
Update: Campionii s-au clasat in primele 17 locuri (10, 14 , 17) iupiiiii!!!
Paste si vin
Din motive necunoscute inca, acest post a fost cenzurat de autoritatile in materie :P (participantii la festin). Pe scurt, am mancat paste, home made, un pic FAIL, da bune, ar fi trebuit un pic mai mult usturoi domnu bucatar si aspectul mai atragator ;)) Apoi ca mergea cu pastele s-a baut vin (eu nu, nu-mi place, beau doar rosu fiert si must) si am stat "cuminti" sa ne tihneasca, cu mainile la spate intr-o liniste deplina, ascultand Vivaldi in surdina, sa nu trezim vecinii. Nu s-au raportat incidente de niciun fel, ne-am comportat ca niste cetateni modeli facand cinste patriei mama.
P.S. Si acum am febra musculara la abdomen de la cat am ras in seara aia, MINUNAT!
P.S. Si acum am febra musculara la abdomen de la cat am ras in seara aia, MINUNAT!
Bebelusele DANS!!!
Azi nu o sa vin cu Episodul 3, sunt in pana de inspiratie si decat sa scriu asa ca sa fie scris mai bine NU, asa ca zic sa radem un pic.
Canionul
Ieri v-am povestit cum am reusit sa ma uimesc pe mine de doua ori: 1) am acceptat o drumetie prin natura, constienta fiind ca o sa am de urcat anumite portiuni; 2) nu am clacat si nu am injurat desi au fost momente cand mi-am dorit sa ma asez acolo in noroi/frunze/zapada si sa nu ma mai ridic.
Azi, Episodul 2, Canionul 7 Scari si drumul de intoarcere inapoi spre casa. Ieri v-am lasat la intrare in Canion unde am facut un popas sa ne mai tragem sufletul (eu) si sa manance lumea. De afara mi-am imaginat ca trecerea prin Canion o sa fie una scurta si ca vom urca pe o singura scara pana undeva sus. Dupa 10 metri mi-am dat seama ca avem ceva de urcat/escaladat/mers, dar spre surprinderea mea m-a lovit asa dintr-o parte un entuziasm si mi s-a parut f usoara traversarea. Intr-adevar, structurile din metal si lemn sunt destul de deteriorate si daca nu esti atent poti sa cazi, nu mori, dar nici bine nu iti e dupa la reconstruire, poate din cauza asta si semnul de la intrare "Traseul este impracticabil, folositi traseul de ocolire" (sau ceva asemanator), dar pe mine cred ca exact plusul asta de adrenalina m-a activat (cum zic baietii). Sa revenim insa, inauntru apa curge intr-o veselie de prin diferite gaurici creand astfel mici cascade. Atmosfera este foarte umeda, peisajul interesant, in stanga stanca, in dreapta stanca, in fata stanca, in spate stanca, cu mentiunea ca stanca are aspecte diverse in functie de locatie. Cel mai mult mi-au placut pesterile/adaposturile si zgomotul facut de apa in cadere. Ce nu mi-a placut e ca peste tot e ud si inevitabil iesi un pic murat la suprafata, dar per total Canionul 7 Scari merita vizitat, merita chiar renovate scarile si podetele, traversarea acestuia iti da o stare de bine, liniste si relaxare, mai cu seama ca poate in incostienta ta vrei sa urci in Piatra Mare (inca 2 ore-oameni normali; 4-daca aveti in componenta o Maimutza), deci e binevenita o doza de calmare inainte. Dupa ce ne-am maimutarit, am facut poze si echilibristica pe scari am ajuns si sus sau jos, zic jos pentru ca a trebuit sa mai urcam o bucata de deal/munte/ridicatura pana sa ajungem pe poteca salvatoare. Dar cum s-a vazut Maimutzica pe drumul spre casa si fara nicio panta de urcat a preluat conducerea si cu pas de defilare inainte a pornit inapoi spre civilizatie. Nu mi-a pasat ca imi udasem ghetele, ca parul imi era in toate directiile, ca manusile erau pline de noroi, ca alunecam pe crengi si bolovani, trebuia sa le arat ca nu-s bleaga, macar la coborare. Daca tot eram imi padure m-am apucat sa tip, sa alerg, sa-l imit pe Tarzan, obiceiuri de om matur si cu capul pe umeri. Sunt mandra insa ca nu am cazut, desi la coborare a fost mai greu ca la urcare pentru ca zapada incepea sa se topeasca si amestecatura de pamant, frunze, bolovani, crengi sa se transforme in patinoar/partie. Trebuie sa recunosc ca m-am agatat de cateva ori, ca o Maimutza ce sunt, de Maimutzic sa nu cad si nici el nu m-a lasat la greu, m-a tractat la urcare, m-a salvat la coborare.
Pentru ca ma udasem la picioare si entuziasmul se ducea incet incet nu doar la mine ci si la restul grupului, am chemat o masina in ajutor sa ne culeaga de la Dambul Morii si sa ne duca acasa repede repede.
Concluzia a fost dupa cum urmeaza:
Maimutzicu: Maimutzico ti-a placut in excursie?
Maimutzica: Da.
Maimutzicu: Mai venim?
Maimutzica: NU!
Maine Episodul 3: Paste si vin
Azi, Episodul 2, Canionul 7 Scari si drumul de intoarcere inapoi spre casa. Ieri v-am lasat la intrare in Canion unde am facut un popas sa ne mai tragem sufletul (eu) si sa manance lumea. De afara mi-am imaginat ca trecerea prin Canion o sa fie una scurta si ca vom urca pe o singura scara pana undeva sus. Dupa 10 metri mi-am dat seama ca avem ceva de urcat/escaladat/mers, dar spre surprinderea mea m-a lovit asa dintr-o parte un entuziasm si mi s-a parut f usoara traversarea. Intr-adevar, structurile din metal si lemn sunt destul de deteriorate si daca nu esti atent poti sa cazi, nu mori, dar nici bine nu iti e dupa la reconstruire, poate din cauza asta si semnul de la intrare "Traseul este impracticabil, folositi traseul de ocolire" (sau ceva asemanator), dar pe mine cred ca exact plusul asta de adrenalina m-a activat (cum zic baietii). Sa revenim insa, inauntru apa curge intr-o veselie de prin diferite gaurici creand astfel mici cascade. Atmosfera este foarte umeda, peisajul interesant, in stanga stanca, in dreapta stanca, in fata stanca, in spate stanca, cu mentiunea ca stanca are aspecte diverse in functie de locatie. Cel mai mult mi-au placut pesterile/adaposturile si zgomotul facut de apa in cadere. Ce nu mi-a placut e ca peste tot e ud si inevitabil iesi un pic murat la suprafata, dar per total Canionul 7 Scari merita vizitat, merita chiar renovate scarile si podetele, traversarea acestuia iti da o stare de bine, liniste si relaxare, mai cu seama ca poate in incostienta ta vrei sa urci in Piatra Mare (inca 2 ore-oameni normali; 4-daca aveti in componenta o Maimutza), deci e binevenita o doza de calmare inainte. Dupa ce ne-am maimutarit, am facut poze si echilibristica pe scari am ajuns si sus sau jos, zic jos pentru ca a trebuit sa mai urcam o bucata de deal/munte/ridicatura pana sa ajungem pe poteca salvatoare. Dar cum s-a vazut Maimutzica pe drumul spre casa si fara nicio panta de urcat a preluat conducerea si cu pas de defilare inainte a pornit inapoi spre civilizatie. Nu mi-a pasat ca imi udasem ghetele, ca parul imi era in toate directiile, ca manusile erau pline de noroi, ca alunecam pe crengi si bolovani, trebuia sa le arat ca nu-s bleaga, macar la coborare. Daca tot eram imi padure m-am apucat sa tip, sa alerg, sa-l imit pe Tarzan, obiceiuri de om matur si cu capul pe umeri. Sunt mandra insa ca nu am cazut, desi la coborare a fost mai greu ca la urcare pentru ca zapada incepea sa se topeasca si amestecatura de pamant, frunze, bolovani, crengi sa se transforme in patinoar/partie. Trebuie sa recunosc ca m-am agatat de cateva ori, ca o Maimutza ce sunt, de Maimutzic sa nu cad si nici el nu m-a lasat la greu, m-a tractat la urcare, m-a salvat la coborare.
Pentru ca ma udasem la picioare si entuziasmul se ducea incet incet nu doar la mine ci si la restul grupului, am chemat o masina in ajutor sa ne culeaga de la Dambul Morii si sa ne duca acasa repede repede.
Concluzia a fost dupa cum urmeaza:
Maimutzicu: Maimutzico ti-a placut in excursie?
Maimutzica: Da.
Maimutzicu: Mai venim?
Maimutzica: NU!
Maine Episodul 3: Paste si vin
S-a deschis sezonul!!!
Prolog
A venit iarna?
Azi noapte am primit mesaj: "NINGE!!!", am zis ca e in vis si ca de fiecare data cand primesc mesaje in mijlocul noptii, asa intre vis si realitate, am citit de doua ori, am raspuns si m-am ascuns la loc in plapuma impreuna cu Dumbo. Dimineata cand m-am trezit am cautat in telefon sa vad daca am visat sau chiar am primit mesaj si da, nu visasem, Maimutzicu ma anunta ca a nins pt prima data. Contrar obiceiului meu de dis de dimineata, am sarit din pat si am fugit la geam... tristete... intre timp zapada se topise... afara era frig si ploua marunt. Dar nu mai conta, a nins pentru prima data, sa stergem claparii, sa lustruim schiurile inca un pic si suntem sus in Postavaru. Visand la zapada si bulgareala am plecat la munca si pe drum ploaia a inceput sa se transforme in ninsoare si apoi in vijelie, m-am bucurat din nou, am dat gluga jos si am mers uitandu-ma spre cer sa vad fulgii, asa cum fac de fiecare data cand ninge pentru prima oara. Acum e iar liniste si frig, insa nu destul de frig ca zapada sa reziste, dar se face ea mare si puternica :P
Inca un pic si facem si noi bulgari ->
Inca un pic si facem si noi bulgari ->
Cel mai minunat mouse din univers
Pentru ca am fost foarte cumintica si ca sa dau bine click in Aion sa nu omor party-ul am primit cel mai dragut mouse ever. (Multumesc Maimutzicule!!!) Poza, mai jos. E mic, merge bine si e al meu si numai al meu. Urmeaza sa achizitionez eu mouse pad-ul din aceeasi colectie, bineinteles, voi posta poza tot aici.
In alta ordine de idei, aseara am jucat Aion pana cand mi se inchideau ochii de somn, daca nu aveam azi munca nici nu ma culcam, beam pepsi, cafea, orice numai sa nu adorm, imi place muuuuuult jocul. Tin insa sa mentionez ca trezirea a fost NU BINE, era o ceata de nu vedeai la 2 metri si frigggg, initial am crezut ca am pus gresit alarma la ceas pentru ca era intuneric tare in camera, din pacate ora era buna si a trebuit sa ma ridic de la caldurica si de langa Maimutzic si sa o sterg la munca. Da vine el weekend-ul, abia astept sa ma fac mare si sa fiu omul de baza al clanului. Pana atunci Maimutzica sefa bate mobi si face quest-uri sub indrumarea Maimutzicului sef.
P.S. Happy, happy little monkey! :D
Portret Sica
Posted in
desen
Pentru ca i-am promis omului ca-i fac un portret, deoarece s-a aratat vadit incantat de aptitudinile mele artistice, ma tin de cuvant si postez capodopera la care am lucrat indelung timp de 10 minute, cu pauza de masa inclusa. Trebuie sa recunosc ca m-am intrecut pe mine si am reusit sa transmit si un mesaj, cred destul de elocvent pentru cunoscatori :P
P.S. Astept pareri, critici, laude :P
Wall-e reloaded
De ieri m-a apucat din nou nebunia cu Wall-e si stau pe youtube si ma uit la filmulete cu el, fara sonor, ca's la munca. Azi mi-am adus aminte de scurt metrajul Burn-e.
Enjoy!
Enjoy!
Maimutzica back home
Astazi se incheie aventurile mele prin Fagaras. Ultimul episod "Maimutzica back home" prezinta peripetii la pensiunea de 3 magarete si drumul inapoi spre casa.
Dupa ce ne-am saturat sa ne cocotam ca maimutzele pe obiectivele din parc, am pornit spre casa pentru somnul de frumusete. Mie imi intrasera in cap manelele de la bowling: "bautura, bautura si manele si femei de 7 stele" si "buzele tale, doua petale", asa ca pe drumul spre intoarcere i-am exasperat pe toti in ciuda amenintarilor care mi-au fost aduse in repetate randuri. Am supravietuit insa si odata ajunsi in apartament ne-am impartit pe sectoare in formatia 2-3-2. 3 insa nu s-a dovedit avantajos, unul dintre coechiperi a sforait toata noaptea indiferent de pozitie, asa ca am dormit in reprize si m-am trezit mai obosita decat ma culcasem. Dimineata am dat trezirea si am incercat sa ne mobilizam pentru a prindre trenul inapoi spre casa, programat la ora 12:15. Fitosi din fire am refuzat zacusca si merindele puse la dispozitie de gazda si am trimis doi reprezentanti pana la Panini, dar Panini era inchis asa ca i-am trimis la saormerie, acolo, surpriza, carnea nu era facuta. Intr-un final am lasat fitele si am mancat zacusca pentru ca ne era foame si mai era foarte putin pana sa plece trenul. Drumul inapoi spre casa a fost mai pasnic, eram rupti de somn, dar in mare tot personal, tot "luxul" de pe lume, tot cei de la venire plus Cubul exilat in baie pentru ca a fost prins fara bilet. Ajunsi in gara ne-am indreptare care incotro cu promisiunea sa ne reintalnim mai pe seara la un film. Din pacate 2 participanti au luat drumul capitalei, unul a cazul la datorie iar noi ceilalti patru am vizionat dupa o odihna binemeritata/o repriza de Aion "The Proposal". Il recomand, e dragut si nu e siropos, au recunoscut si baietii.
Aici ia sfarsit prima trilogie din istoria acestui blog, promit sa revin cu noi aventuri.
Dupa ce ne-am saturat sa ne cocotam ca maimutzele pe obiectivele din parc, am pornit spre casa pentru somnul de frumusete. Mie imi intrasera in cap manelele de la bowling: "bautura, bautura si manele si femei de 7 stele" si "buzele tale, doua petale", asa ca pe drumul spre intoarcere i-am exasperat pe toti in ciuda amenintarilor care mi-au fost aduse in repetate randuri. Am supravietuit insa si odata ajunsi in apartament ne-am impartit pe sectoare in formatia 2-3-2. 3 insa nu s-a dovedit avantajos, unul dintre coechiperi a sforait toata noaptea indiferent de pozitie, asa ca am dormit in reprize si m-am trezit mai obosita decat ma culcasem. Dimineata am dat trezirea si am incercat sa ne mobilizam pentru a prindre trenul inapoi spre casa, programat la ora 12:15. Fitosi din fire am refuzat zacusca si merindele puse la dispozitie de gazda si am trimis doi reprezentanti pana la Panini, dar Panini era inchis asa ca i-am trimis la saormerie, acolo, surpriza, carnea nu era facuta. Intr-un final am lasat fitele si am mancat zacusca pentru ca ne era foame si mai era foarte putin pana sa plece trenul. Drumul inapoi spre casa a fost mai pasnic, eram rupti de somn, dar in mare tot personal, tot "luxul" de pe lume, tot cei de la venire plus Cubul exilat in baie pentru ca a fost prins fara bilet. Ajunsi in gara ne-am indreptare care incotro cu promisiunea sa ne reintalnim mai pe seara la un film. Din pacate 2 participanti au luat drumul capitalei, unul a cazul la datorie iar noi ceilalti patru am vizionat dupa o odihna binemeritata/o repriza de Aion "The Proposal". Il recomand, e dragut si nu e siropos, au recunoscut si baietii.
Aici ia sfarsit prima trilogie din istoria acestui blog, promit sa revin cu noi aventuri.
Maimutzica prin cluburi
Revin azi cu a doua parte din aventurile Maimutzicai sefa prin Fagaras, episodul doi: "Maimutzica prin cluburi".
Cum spuneam ieri, dupa ce ne-am agitat micii si mustul/berea din stomac in masinute am plecat incet spre Fifth Avenue, un fel de club/bar/cafenea/etc. faimoas in Fagaras pentru scandaluri, reglari de conturi si mare distractie, insa in seara cu pricina, adica sambata, era liniste, 2 oameni pe la mese si in rest pustiu. Am intrat, ne-am asezat si am studiat cu atentie meniul, nu de alta dar urma sa faca cinste sarbatorita asa ca era momentul sa comandam tot ce ne poftea sufletelul fara sa avem intepaturi la inima la venirea notei de plata. Un pic mai tarziu s-a mai animat locatia insa nimic iesit din comun, poate doar o mireasa furata si momentul meu magic cand am reusit sa trimit pe orbita, in pahare, pe masa, pe Maimutzic resturi minuscule de floricele. Dupa momentul meu de maxima audienta ne-am hotarat sa plecam ca sa prindem loc la bowling, urmatorul punct de pe itinerariul nostru. Intre timp ni s-a facut foame si am gasit un Panini ca la mama lui acasa, din pacate eu lucram inca la micii de mai devreme si m-am multumit doar sa gust un pic de ici de colo. Trebuie sa mentionez insa ca Panini din Fagaras nu are nicio legatura cu Panini din Brasov, chiar daca era confectionat intr-un fel de chiosc/maghernita gustul era mult superior variantei de pe meleagurile mele natale. Incet, incet, ca sa ne pice bine dumicatele, am ajuns la "clubul" unde erau pistele de bowling. Dupa o scurta asteptare am luat amplasamentul in posesie si am inceput sa rostogolim bile pe pista. Inca de la inceput s-a putut observa ca daca esti de la Fagaras nu conteaza strategia, muschiul e baza. La categoria fete, Bucurestiul a dat dovada de stil si pricepere, insa nici provincia nu s-a lasat mai prejos si s-a clasat pe podium la fiecare joc, tin sa mentionez ca din cauza unui participant care a concurat la categoria hobby desi era clar de la profi, eu Maimutzica sefa nu am reusit sa ies pe primul loc dar promit sa-l faultez data viitoare ca sa stea pe tusa. In rest muzica buna primele doua jocuri, bautura, bautura si manele si femei de 7 stele ultimul joc. Cum am vazut ca se ingroasa gluma si nu mai sunt sperante de mai bine in ceea ce priveste fondul sonor, am abandonat si clubul numarul doi pentru a ne indrepta spre cireasa de pe tort, clubul in care aveam sa ne inghesuim si sa fie nebunie. Foamea si-a spus din nou cuvantul si ne-am oprit a doua oara la Panini pentru o alimentare. Am ajuns in sfarsit si in clubul al carui nume imi scapa momentan, ce-mi aduc aminte e ca am coborat intr-un beci, muzica era tare si cei 10 oameni se balanganeau de pe un picior pe altul sorbind alene din licorile bahice. Nici urma de aglomeratie, nebunie, pustiu ca dupa bombardament. Ne-am asezat totusi la o masa ca sa cheltuim banii de intrare insa dupa putin timp ne-a luat somnul si am luat-o spre pensiunea de trei margarete sa ne bagam la somn. O ultima oprire a fost in parcul central, unde am dat cu totii in mintea copiilor si ne-am cocotat pe invartitoare, tobogan, leagan, etc.
Aici punem punct celui de al doilea episod al trilogiei. Maine partea cu dormitul si drumul inapoi spre casa.
Poze tot aici.
In ultima poza, Maimutzica sefa in exercitiul functiunii.
Cum spuneam ieri, dupa ce ne-am agitat micii si mustul/berea din stomac in masinute am plecat incet spre Fifth Avenue, un fel de club/bar/cafenea/etc. faimoas in Fagaras pentru scandaluri, reglari de conturi si mare distractie, insa in seara cu pricina, adica sambata, era liniste, 2 oameni pe la mese si in rest pustiu. Am intrat, ne-am asezat si am studiat cu atentie meniul, nu de alta dar urma sa faca cinste sarbatorita asa ca era momentul sa comandam tot ce ne poftea sufletelul fara sa avem intepaturi la inima la venirea notei de plata. Un pic mai tarziu s-a mai animat locatia insa nimic iesit din comun, poate doar o mireasa furata si momentul meu magic cand am reusit sa trimit pe orbita, in pahare, pe masa, pe Maimutzic resturi minuscule de floricele. Dupa momentul meu de maxima audienta ne-am hotarat sa plecam ca sa prindem loc la bowling, urmatorul punct de pe itinerariul nostru. Intre timp ni s-a facut foame si am gasit un Panini ca la mama lui acasa, din pacate eu lucram inca la micii de mai devreme si m-am multumit doar sa gust un pic de ici de colo. Trebuie sa mentionez insa ca Panini din Fagaras nu are nicio legatura cu Panini din Brasov, chiar daca era confectionat intr-un fel de chiosc/maghernita gustul era mult superior variantei de pe meleagurile mele natale. Incet, incet, ca sa ne pice bine dumicatele, am ajuns la "clubul" unde erau pistele de bowling. Dupa o scurta asteptare am luat amplasamentul in posesie si am inceput sa rostogolim bile pe pista. Inca de la inceput s-a putut observa ca daca esti de la Fagaras nu conteaza strategia, muschiul e baza. La categoria fete, Bucurestiul a dat dovada de stil si pricepere, insa nici provincia nu s-a lasat mai prejos si s-a clasat pe podium la fiecare joc, tin sa mentionez ca din cauza unui participant care a concurat la categoria hobby desi era clar de la profi, eu Maimutzica sefa nu am reusit sa ies pe primul loc dar promit sa-l faultez data viitoare ca sa stea pe tusa. In rest muzica buna primele doua jocuri, bautura, bautura si manele si femei de 7 stele ultimul joc. Cum am vazut ca se ingroasa gluma si nu mai sunt sperante de mai bine in ceea ce priveste fondul sonor, am abandonat si clubul numarul doi pentru a ne indrepta spre cireasa de pe tort, clubul in care aveam sa ne inghesuim si sa fie nebunie. Foamea si-a spus din nou cuvantul si ne-am oprit a doua oara la Panini pentru o alimentare. Am ajuns in sfarsit si in clubul al carui nume imi scapa momentan, ce-mi aduc aminte e ca am coborat intr-un beci, muzica era tare si cei 10 oameni se balanganeau de pe un picior pe altul sorbind alene din licorile bahice. Nici urma de aglomeratie, nebunie, pustiu ca dupa bombardament. Ne-am asezat totusi la o masa ca sa cheltuim banii de intrare insa dupa putin timp ne-a luat somnul si am luat-o spre pensiunea de trei margarete sa ne bagam la somn. O ultima oprire a fost in parcul central, unde am dat cu totii in mintea copiilor si ne-am cocotat pe invartitoare, tobogan, leagan, etc.
Aici punem punct celui de al doilea episod al trilogiei. Maine partea cu dormitul si drumul inapoi spre casa.
Poze tot aici.
In ultima poza, Maimutzica sefa in exercitiul functiunii.
Maimutzica la balci
Si se duse si weekend-ul... si veni iar luni...
Greu, tare greu m-am trezit dimineata... si era frig, tare frig era afara...
Am ajuns la munca unde era liniste, tare liniste era...
Intre timp s-a mai animat locatia, m-am mai trezit si eu, am dat aerul conditionat pe cald, s-a mai dezmortit atmosfera si daca tot e luni zic sa pornim cu dreptul si sa depanam amintiri din weekend.
Fu ziua unei prietene si merseram la Fagaras sa sarbatorim implinirea celor "n" primaveri ale domnisoarei in cauza. Am plecat din gara BV la 16:20, +- 5 min, cu personalul, via Fagaras. Ca niste cetateni model ce ne gasim, am decis sa nu comitem un act antisocial si am cumparat bilet ca sa ne bucuram in mod civilitat de "confortul" pus la dispozitie de Caile Ferate Romane. Am urcat, ne-am instalat comod in canapele de "piele" si ne-am apucat de la caz la caz sa mancam pufuletii din dotare, sa bem bere, sa facem poze la babe, etc. Incet incet haltele ramaneau in urma, pufuletii zburau prin aer, berile se epuizau, babele erau inlocuite cu cai... Cu putin noroc am ajuns in penultima statie, Mandra, de unde am mai adunat 2 participanti la eveniment si pe Cubu lor. Dupa 7 km am ajuns la Fagaras. Am uitat sa mentionez ca tanti care perforeaza bilete ne-a anuntat ca in Fagaras sunt zilele orasului, deci motiv sa ne veselim si sa bem, unii dintre noi. De la gara, pe o potecuta si niste strazi am ajuns la locatia unde aveam sa ne petrecem noaptea, pensiunea de 3 margarete, cum a fost denumita de sarbatorita. (Pentru cei care nu au participat, un apartament de 3 camera pozitionat intr-un cartier "sigur"). Dupa ce ne-am lasat bocelutele aruncate prin camera, ne-am schimbat si pingalit (machiat) am pornit spre Cetate sa participam si noi la marea adunare populara. Am mers noi ce-am mers si am ajuns in sfarsit la Cetate unde era agitatie mare. Pe scena se producea o tanti, langa scena se produceau fagarasenii si la mese full de lume care manca traditionalul mic si bea bere. In rest tiribombe, inghetaturi, topitoape, etc. Desi imi era foame am cedat insistentelor grupului si am decis sa vizitam prima data cetatea, sa nu pierdem apusul, ca sa iasa pozele artistice si, apoi sa manca. Ne-am plimbat pe ziduri, prin ziduri, pe sub ziduri, ne-am pozat la sparzuratoare, in catacombe, am explorat teritoriul si ne-am intors la balci. Din partea cu mancatul mi-a ramas in minte mustul si cei doi mici pe care i-am mancat in timp record si care cred ca nu s-au digerat nici acum. A urmat apoi marea atractie a locatiei: un ciocan, adica o invartitoare care m-a ametit doar uitandu-ma la ea in timp ce faceam poze baietilor care au vrut sa vada daca au dat sau nu degeaba banii pe mici. (Da, micii au ramas la locul lor). Mai putin daunatoare micilor din stomac erau masinutele, asa ca am platit 5 lei am asteptat o tura, ne-am imbulzit ca romanu' ca sa prindem loc si ne-am tot busit ca nebunii pana cand am ametit. Usor epuizati si zdruncinati am parasit aglomeratia si am pornit agale catre Fifth Avenue, unde incepe partea a doua a serii: "Maimutzica prin cluburi", revin insa maine cu continuarea.
Poze de la eveniment se pot vizualiza aici.
Greu, tare greu m-am trezit dimineata... si era frig, tare frig era afara...
Am ajuns la munca unde era liniste, tare liniste era...
Intre timp s-a mai animat locatia, m-am mai trezit si eu, am dat aerul conditionat pe cald, s-a mai dezmortit atmosfera si daca tot e luni zic sa pornim cu dreptul si sa depanam amintiri din weekend.
Fu ziua unei prietene si merseram la Fagaras sa sarbatorim implinirea celor "n" primaveri ale domnisoarei in cauza. Am plecat din gara BV la 16:20, +- 5 min, cu personalul, via Fagaras. Ca niste cetateni model ce ne gasim, am decis sa nu comitem un act antisocial si am cumparat bilet ca sa ne bucuram in mod civilitat de "confortul" pus la dispozitie de Caile Ferate Romane. Am urcat, ne-am instalat comod in canapele de "piele" si ne-am apucat de la caz la caz sa mancam pufuletii din dotare, sa bem bere, sa facem poze la babe, etc. Incet incet haltele ramaneau in urma, pufuletii zburau prin aer, berile se epuizau, babele erau inlocuite cu cai... Cu putin noroc am ajuns in penultima statie, Mandra, de unde am mai adunat 2 participanti la eveniment si pe Cubu lor. Dupa 7 km am ajuns la Fagaras. Am uitat sa mentionez ca tanti care perforeaza bilete ne-a anuntat ca in Fagaras sunt zilele orasului, deci motiv sa ne veselim si sa bem, unii dintre noi. De la gara, pe o potecuta si niste strazi am ajuns la locatia unde aveam sa ne petrecem noaptea, pensiunea de 3 margarete, cum a fost denumita de sarbatorita. (Pentru cei care nu au participat, un apartament de 3 camera pozitionat intr-un cartier "sigur"). Dupa ce ne-am lasat bocelutele aruncate prin camera, ne-am schimbat si pingalit (machiat) am pornit spre Cetate sa participam si noi la marea adunare populara. Am mers noi ce-am mers si am ajuns in sfarsit la Cetate unde era agitatie mare. Pe scena se producea o tanti, langa scena se produceau fagarasenii si la mese full de lume care manca traditionalul mic si bea bere. In rest tiribombe, inghetaturi, topitoape, etc. Desi imi era foame am cedat insistentelor grupului si am decis sa vizitam prima data cetatea, sa nu pierdem apusul, ca sa iasa pozele artistice si, apoi sa manca. Ne-am plimbat pe ziduri, prin ziduri, pe sub ziduri, ne-am pozat la sparzuratoare, in catacombe, am explorat teritoriul si ne-am intors la balci. Din partea cu mancatul mi-a ramas in minte mustul si cei doi mici pe care i-am mancat in timp record si care cred ca nu s-au digerat nici acum. A urmat apoi marea atractie a locatiei: un ciocan, adica o invartitoare care m-a ametit doar uitandu-ma la ea in timp ce faceam poze baietilor care au vrut sa vada daca au dat sau nu degeaba banii pe mici. (Da, micii au ramas la locul lor). Mai putin daunatoare micilor din stomac erau masinutele, asa ca am platit 5 lei am asteptat o tura, ne-am imbulzit ca romanu' ca sa prindem loc si ne-am tot busit ca nebunii pana cand am ametit. Usor epuizati si zdruncinati am parasit aglomeratia si am pornit agale catre Fifth Avenue, unde incepe partea a doua a serii: "Maimutzica prin cluburi", revin insa maine cu continuarea.
Poze de la eveniment se pot vizualiza aici.
Dupa 2 zile...
Posted in
happy
Dap... n-am mai scris, n-am mai pus filmulete sau poze, n-am murit, doar ca nu prea am avut timp. Eu de obicei scriu p'aci de la munca, acasa trebuie sa ma lupt pe viata si pe moarte cu Nebunu' (aka Fratiorul - daca citesti stii ca e alint si nu are sens peiorativ) pentru calculatorul care oricum abia se mai taraie, doar daca-l pornesc merge procesorul la 100%, sa nu mai vorbim de deschis browser sau altceva... in mare il folosesc ca sa-mi incalzesc camera pe timp de iarna. Dar cum spuneam, nu am mai scris, pe viitor se mai poate intampla sa dispar asa cateva zile dar cum prind un pic de timp liber scriu iar si iar ce-mi trece prin cap.
Azi de exemplu sunt binedispusa, desi imi cam flutura genele de somn, imi place ca e soare afara, ca miroase peste tot a struguri tamaiosi, ca dovlecii pentru placinta mai au putin si's copti, ca am dormit bine azi-noapte, desi as mai fi vrut sa mai lenevesc vreo 2-3 ore langa Maimutzic, care ca si Dumbo a ramas la caldurica in pat in timp ce eu ma inghesuiam cu oamenii in autobuz, dar detaliile astea nu mai conteaza, per total HAPPY DAY TODAY si in plus mai e si vineri!!!!
Si acum ca sa va binedispun si pe voi in caz ca sunteti morocanosi...
Banii!!! Unde-s banii?
Posted in
dilema
Acum cateva zile am facut 3 luni de munca la actualul job. Am calculat, am numarat, exact 92 de zile. Daca ma uit inapoi, mi se pare ca a trecut foarte repede timpul, intrebarea e de ce atunci cand sunt la birou nu mai trece asa repede?
Sa vedem pe zile:
1. Luni - Din mosi stramosi toata lumea uraste profund ziua de luni. Psihologic e intr-adevar deprimant sa stii ca mai sunt 5 zile pana in weekend si cand abia te-ai obisnuit si tu cu ore mai multe de somn, cu programul de voie brusc suna alarma la telefon si s-a facut luni. Din proprie experienta ziua de luni mi se pare cea mai lunga si obositoare, indiferent daca am mult sau putin de lucru. Dar nu doar cei care presteaza munci sunt deprimati lunea, si scolarii, si prescolarii, toti au fete lungi luni dimineata. Am insa o nelamurire, oare pensionarii au ceva cu ziua de luni?
2. Marti - Ziua de marti e o zi de luni mai simpatica putin. Te trezesti dimineata, constati ca ai supravietuit zilei de luni, vezi o licarire din luminita de la capatul tunelului la sfarsitul caruia e weekendul dar stii ca mai ai de luptat cu psihicul tau inca 4 zile.
3. Miercuri - Miercuri din punctul meu de vedere e ziua in care din pesimist si deprimat te transformi in optimist si plin de speranta. Dar miercuri mai spre seara asa, cand pleci de la munca, sa nu te astepti sa te ia fericirea chiar la 7:20 cand suna alarma.
4. Joi - Pe mine una ziua de joi ma face cu nervii, e ca zicala aia "nici cal nici magar", nu e nici vineri dar nu e nici inceput de saptamana ca sa tragi aer in piept si sa privesti inainte cu stoicism. Joia eu visez la ziua de vineri si ca si luni, orele trec obositor de greu.
5. Vineri - Gata, weekend, nu mai e cazul sa povestim de ziua de vineri. Greu e sa treci de ora 12 ca apoi deja nu-ti mai iese nimic, vezi numai limbile de la ceas in pozitia: limba mare ora 12 limba mica ora 5.
Acum ar trebui sa ma loveasca dintr-o parte o concluzie si sa-mi raspund la intrebarea din prolog, dar din pacate tot nu am elucidat misterul: cum se face ca daca te uiti inapoi timpul a trecut repede dar ziua de munca pare infinita? Pana sare cineva cu concluzia sa explic macar titlul postului atunci.
Desi parca e mai simplu si mai in ton cu dorintele tale sa stai si sa faci tot timpul ce-ti trece prin cap fara sa dai explicatii, munca are si ea rostu ei, BANII, bani de hainute, lucrusoare, distractie, etc. (etc. in functie de preferintele fiecaruia). Asa ca hai cu spor inainte ca e abia luni si nici zi de salar nu e inca :P
Uite un pupic sa va mai treaca din suparare ->
Sa vedem pe zile:
1. Luni - Din mosi stramosi toata lumea uraste profund ziua de luni. Psihologic e intr-adevar deprimant sa stii ca mai sunt 5 zile pana in weekend si cand abia te-ai obisnuit si tu cu ore mai multe de somn, cu programul de voie brusc suna alarma la telefon si s-a facut luni. Din proprie experienta ziua de luni mi se pare cea mai lunga si obositoare, indiferent daca am mult sau putin de lucru. Dar nu doar cei care presteaza munci sunt deprimati lunea, si scolarii, si prescolarii, toti au fete lungi luni dimineata. Am insa o nelamurire, oare pensionarii au ceva cu ziua de luni?
2. Marti - Ziua de marti e o zi de luni mai simpatica putin. Te trezesti dimineata, constati ca ai supravietuit zilei de luni, vezi o licarire din luminita de la capatul tunelului la sfarsitul caruia e weekendul dar stii ca mai ai de luptat cu psihicul tau inca 4 zile.
3. Miercuri - Miercuri din punctul meu de vedere e ziua in care din pesimist si deprimat te transformi in optimist si plin de speranta. Dar miercuri mai spre seara asa, cand pleci de la munca, sa nu te astepti sa te ia fericirea chiar la 7:20 cand suna alarma.
4. Joi - Pe mine una ziua de joi ma face cu nervii, e ca zicala aia "nici cal nici magar", nu e nici vineri dar nu e nici inceput de saptamana ca sa tragi aer in piept si sa privesti inainte cu stoicism. Joia eu visez la ziua de vineri si ca si luni, orele trec obositor de greu.
5. Vineri - Gata, weekend, nu mai e cazul sa povestim de ziua de vineri. Greu e sa treci de ora 12 ca apoi deja nu-ti mai iese nimic, vezi numai limbile de la ceas in pozitia: limba mare ora 12 limba mica ora 5.
Acum ar trebui sa ma loveasca dintr-o parte o concluzie si sa-mi raspund la intrebarea din prolog, dar din pacate tot nu am elucidat misterul: cum se face ca daca te uiti inapoi timpul a trecut repede dar ziua de munca pare infinita? Pana sare cineva cu concluzia sa explic macar titlul postului atunci.
Desi parca e mai simplu si mai in ton cu dorintele tale sa stai si sa faci tot timpul ce-ti trece prin cap fara sa dai explicatii, munca are si ea rostu ei, BANII, bani de hainute, lucrusoare, distractie, etc. (etc. in functie de preferintele fiecaruia). Asa ca hai cu spor inainte ca e abia luni si nici zi de salar nu e inca :P
Uite un pupic sa va mai treaca din suparare ->
Monkey - AutoCAD
Posted in
desen,
maimutzica,
poza
Maimutzica din imaginea de mai sus a fost desenata in AutoCad de o prietena care se plictisea la munca :-P. Eu zic ca e destul de reusita si ii multumesc pentru contributie. P.S. Am incercat si eu sa invat AutoCad dar deocamdata ma pricep sa desenez doar cerculete si linii si sa le sterg. Promit sa revin cu un desen cu o maimutzica dupa ce o sa stiu mai multe.
Tomna, frig, gripa...
Tomna, frig, gripa...
M-am trezit... era intuneric. M-am uitat la ceas... 6:55. Am scos nasul de sub plapuma... frig.
Am racit, sau incep sa racesc, cert e ca ma doare gatul, capul e varza si stranut incotinuu. Nu-mi place sa ma trezesc si sa fie intuneric. Nu-mi place sa ies de sub plapuma si sa fie frig. Nu-mi place ca vine toamna.
Dumbo e un nesuferit, acum doarme la caldurica si eu abia imi tin capul pe umeri. (Dumbo e colegu' meu de pat, in dreapta poza cu el.) Da sa-l lasam sa doarma, macar el, si sa ne varsam amarul legat de toamna si frig.
Am eu o problema cu toamna si cu frigul de toamna. Iarna nu ma deranjeaza asa tare ca e frig, e un frig mai simpatic. Frigul de toamna e uracios, iti intra in oase, iti strica buna dispozitie, aduce raceala, e pretutindeni. Frigul de iarna e frig adevarat, te imbraci cu o mie de haine cand iesi, in casa dai centrala la maxim, omoara microbii de gripa, stii cu cine ai de a face. In schimb frigul de toamna e parsiv, vine cand nu te astepti, te uiti pe geam soare, te imbraci subtire, iesi afara, peste o ora dardai. E un frig care nu te lasa sa te imbraci gros, dar daca te-ai imbracat subtire te prinde la cotitura si peste 2 zile iti tragi mucii pe sub plapuma si te rogi sa vina vineri ca sa nu trebuiasca sa mai mergi si la munca vai steaua ta de racit. In concluzie, URASC FRIGUL DE TOAMNA!
Toamna nu-mi place cum suna nici ca si cuvant. Oricum toata viata o sa o asociez cu scoala, a nu se intelege ca am ceva personal cu scoala, doar cred ca mare parte din ura colectiva impotriva acestei institutii e si faptul ca incepe toamna, cand e asa urat afara si ploua mai tot timpul si iti e somn dar trebuie sa fii atent la ce zice profa/profu ca altfel ajungi la "coada vacii" sau "cioban cu oile" (in functie de sex). Nu vad rostul acestui anotimp, daca altii pe glob supravietuiesc si fara toamna, noi de ce nu putem? Doua lucruri imi plac toamna (trebuie sa fie si niste exceptii de la regula): crizantemele si mustul. In rest e deprimant sa vezi in fiecare an cum mai moara inca o data visinul din gradina, cum Petty (maidaneza mea) lasa par peste tot pentru ca isi schimba garderoba la colectia toamna-iarna, cum dimineata toti merg la munca/scoala cu capul in pamant si tristi... Stiu ca toamna poate isi are rostul ei si daca nu-mi place sa ma mut unde nu e, dar stiu ca pe oricine a enervat macar o data in viata toamna. Daca e undeva pe internet si citeste (toamna zic), sa nu mai fie asa rea si lunga ca deprima oamenii si oamenii deprimati scriu post-uri deprimante.
M-am trezit... era intuneric. M-am uitat la ceas... 6:55. Am scos nasul de sub plapuma... frig.
Am racit, sau incep sa racesc, cert e ca ma doare gatul, capul e varza si stranut incotinuu. Nu-mi place sa ma trezesc si sa fie intuneric. Nu-mi place sa ies de sub plapuma si sa fie frig. Nu-mi place ca vine toamna.
Dumbo e un nesuferit, acum doarme la caldurica si eu abia imi tin capul pe umeri. (Dumbo e colegu' meu de pat, in dreapta poza cu el.) Da sa-l lasam sa doarma, macar el, si sa ne varsam amarul legat de toamna si frig.
Am eu o problema cu toamna si cu frigul de toamna. Iarna nu ma deranjeaza asa tare ca e frig, e un frig mai simpatic. Frigul de toamna e uracios, iti intra in oase, iti strica buna dispozitie, aduce raceala, e pretutindeni. Frigul de iarna e frig adevarat, te imbraci cu o mie de haine cand iesi, in casa dai centrala la maxim, omoara microbii de gripa, stii cu cine ai de a face. In schimb frigul de toamna e parsiv, vine cand nu te astepti, te uiti pe geam soare, te imbraci subtire, iesi afara, peste o ora dardai. E un frig care nu te lasa sa te imbraci gros, dar daca te-ai imbracat subtire te prinde la cotitura si peste 2 zile iti tragi mucii pe sub plapuma si te rogi sa vina vineri ca sa nu trebuiasca sa mai mergi si la munca vai steaua ta de racit. In concluzie, URASC FRIGUL DE TOAMNA!
Toamna nu-mi place cum suna nici ca si cuvant. Oricum toata viata o sa o asociez cu scoala, a nu se intelege ca am ceva personal cu scoala, doar cred ca mare parte din ura colectiva impotriva acestei institutii e si faptul ca incepe toamna, cand e asa urat afara si ploua mai tot timpul si iti e somn dar trebuie sa fii atent la ce zice profa/profu ca altfel ajungi la "coada vacii" sau "cioban cu oile" (in functie de sex). Nu vad rostul acestui anotimp, daca altii pe glob supravietuiesc si fara toamna, noi de ce nu putem? Doua lucruri imi plac toamna (trebuie sa fie si niste exceptii de la regula): crizantemele si mustul. In rest e deprimant sa vezi in fiecare an cum mai moara inca o data visinul din gradina, cum Petty (maidaneza mea) lasa par peste tot pentru ca isi schimba garderoba la colectia toamna-iarna, cum dimineata toti merg la munca/scoala cu capul in pamant si tristi... Stiu ca toamna poate isi are rostul ei si daca nu-mi place sa ma mut unde nu e, dar stiu ca pe oricine a enervat macar o data in viata toamna. Daca e undeva pe internet si citeste (toamna zic), sa nu mai fie asa rea si lunga ca deprima oamenii si oamenii deprimati scriu post-uri deprimante.
Despre Maimutzica
Posted in
caracterizare,
maimutzica
Pentru ca vor exista la un moment dat si persoane care nu ma cunosc personal si nu stiu nimic despre Maimutzica sefa m-am gandit sa imi fac o scurta caracterizare ca sa stie omu' cu cine are de a face...
Nu sunt nici mare, nici mica, nici scunda, nici f inalta, moaca: monkey slyle :P, cum v-am povestit anterior (dar caracterizarea fizica e mai putin importanta, pt ca acesta nu e un blog de matrimoniale si nici nu cred ca daca spun ca am 90-60-90, sunt bruneta cu ochii verzi si defilez pentru VS o sa conteze in vreun fel).
Acum, ca in clasa a VIII-a la literatura:
Trasaturi morale :P
Hmmm... nu m-am gandit ca o sa fie asa greu sa vorbesc despre mine, trebuia sa rog un prieten sa ma ajute, dar daca nu m-a dus capul mai devreme sa-i dam inainte...
Ca orice maimutzica ce se respecta sunt agitata (n-am stare, tot timpul trebuie sa fac ceva, sa ma joc cu ceva, sa am o ocupatie), f copilaroasa (cum zic prietenii mei "ma maimutaresc"), alintata (imi place sa ma bag in sufletul oamenilor - si la propriu si la figurat), naiva (cred mult in oameni si asta nu e mereu bine), visatoare (ma trezesc f des visand cu ochii deschisi).
Mi-ar fi placut sa traiesc undeva pe la 1800-1900, pentru ca ma fascineaza tot ce tine de vechi, de traditii, de romantism. Cand eram mica imi doream sa fiu arheolog ca sa merg sa explorez castele si sa ma integrez pentru cateva clipe in atmosfera acelor vremuri.
Ar mai fi de zis, dar acum e timpul sa mai si muncim :D
Have a nice day!
P.S. Daca cei care ma cunosc cred ca am omis ceva important, pot sa lase un comment :P
Nu sunt nici mare, nici mica, nici scunda, nici f inalta, moaca: monkey slyle :P, cum v-am povestit anterior (dar caracterizarea fizica e mai putin importanta, pt ca acesta nu e un blog de matrimoniale si nici nu cred ca daca spun ca am 90-60-90, sunt bruneta cu ochii verzi si defilez pentru VS o sa conteze in vreun fel).
Acum, ca in clasa a VIII-a la literatura:
Trasaturi morale :P
Hmmm... nu m-am gandit ca o sa fie asa greu sa vorbesc despre mine, trebuia sa rog un prieten sa ma ajute, dar daca nu m-a dus capul mai devreme sa-i dam inainte...
Ca orice maimutzica ce se respecta sunt agitata (n-am stare, tot timpul trebuie sa fac ceva, sa ma joc cu ceva, sa am o ocupatie), f copilaroasa (cum zic prietenii mei "ma maimutaresc"), alintata (imi place sa ma bag in sufletul oamenilor - si la propriu si la figurat), naiva (cred mult in oameni si asta nu e mereu bine), visatoare (ma trezesc f des visand cu ochii deschisi).
Mi-ar fi placut sa traiesc undeva pe la 1800-1900, pentru ca ma fascineaza tot ce tine de vechi, de traditii, de romantism. Cand eram mica imi doream sa fiu arheolog ca sa merg sa explorez castele si sa ma integrez pentru cateva clipe in atmosfera acelor vremuri.
Ar mai fi de zis, dar acum e timpul sa mai si muncim :D
Have a nice day!
P.S. Daca cei care ma cunosc cred ca am omis ceva important, pot sa lase un comment :P
De unde pana unde Maimutzica
Posted in
maimutzica
M-am trezit, am muncit, acum merit si eu o pauza.
Poate va intrebati ce-i cu Maimutzica, de ce nu pisicutza, puiu, buburuza, etc., pai e simplu, cam de cand am inceput sa capat un aspect fizic deosebit de cel de bebe, familia si cunoscutii mi-au spus ca seman cu o maimutzica. Fixatia pentru acest animalut o am de la 4 ani cand la mare am facut o poza cu o maimutzica pe plaja. Poate intr-una din zile o sa reusesc sa scanez poza si sa o pun pe blog ca sa observati asemanarea. Anii au trecut, am mai crescut si eu, dar se pare ca tot cu o maimutzica seman deoarece acum sunt din nou strigata "Maimutzica", ce-i drept "Maimutza Pamantului" cel mai des. Nu pot sa zic ca-mi displace pentru ca sunt la fel de zvapaiata si ticnita ca animalutul in cauza. Deci cand a venit vremea sa aleg un nume pentru blog "O Maimutzica" mi s-a parut cel mai potrivit si cel mai relevant avand in vedere motivul pentru care m-am apucat de treaba.
Poate va intrebati ce-i cu Maimutzica, de ce nu pisicutza, puiu, buburuza, etc., pai e simplu, cam de cand am inceput sa capat un aspect fizic deosebit de cel de bebe, familia si cunoscutii mi-au spus ca seman cu o maimutzica. Fixatia pentru acest animalut o am de la 4 ani cand la mare am facut o poza cu o maimutzica pe plaja. Poate intr-una din zile o sa reusesc sa scanez poza si sa o pun pe blog ca sa observati asemanarea. Anii au trecut, am mai crescut si eu, dar se pare ca tot cu o maimutzica seman deoarece acum sunt din nou strigata "Maimutzica", ce-i drept "Maimutza Pamantului" cel mai des. Nu pot sa zic ca-mi displace pentru ca sunt la fel de zvapaiata si ticnita ca animalutul in cauza. Deci cand a venit vremea sa aleg un nume pentru blog "O Maimutzica" mi s-a parut cel mai potrivit si cel mai relevant avand in vedere motivul pentru care m-am apucat de treaba.
Prea dimineata
...
Azi noapte am dormit mult dar toata noaptea am visat urat, cand a sunat ceasul sa plec la munca l-am oprit si apoi am adormit la loc si m-am trezit dupa 10 minute pentru ca iar aveam un cosmar, noroc ca era soare afara si ca muzica din casti a fost buna, altfel aveam alta dispozitie acum. Intentionam sa va spun o poveste dar o sa iasa ceva horror dupa "visele" mele asa ca o sa o aman. Oricum, de obicei eu incep sa functionez la capacitate cat de cat normala dupa ora 10, acum (8:33) abia ma coordonez sa nimersc literele pe tastatura (I'm not a morning person) si sa-mi tin ochii deschisi. Imaginile din dreapta sus reproduc in totalitate starea in care ma aflu ...
Dupa lupte seculare...
In sfarsit dupa lupte seculare am reusit sa ma inteleg cu setarile, cu html-ul si cu restul comenzilor. M-am hotarat intr-un final si la un sablon, nu e ce mi-am dorit dar e pe placul meu.
"O Maimutzica" se vrea a fi un fel de jurnal in care eu, Maimutzica sefa sa-mi exprim trairile, sentimentele, nemultumirile, parerile, constatarile si orice-mi mai trece prin cap la momentul respectiv.
Nu promit sa fie ceva iesit din comun, nici nu o sa emit teorii existentiale sau previziuni apocaliptice, o sa scriu ca sa ma descarc si ca sa ma binedispun. Totul a pornit de la o dorinta a mea mai veche de a scrie. Cine ma cunoaste stie ca sunt as in a fabula scenarii pe orice tema si deseori ma trezesc visand si inventand povesti nemuritoare, asa ca m-am gandit sa nu pastrez pentru mine nebuniile care-mi trec prin cap ci sa le expun aici ca sa mai golesc spatiul de pe "hard" pentru altele noi si ca sa mai radeti si voi.
Cam atat pentru inceput, mai vin cu completari daca imi mai aduc aminte de ceva.
"O Maimutzica" se vrea a fi un fel de jurnal in care eu, Maimutzica sefa sa-mi exprim trairile, sentimentele, nemultumirile, parerile, constatarile si orice-mi mai trece prin cap la momentul respectiv.
Nu promit sa fie ceva iesit din comun, nici nu o sa emit teorii existentiale sau previziuni apocaliptice, o sa scriu ca sa ma descarc si ca sa ma binedispun. Totul a pornit de la o dorinta a mea mai veche de a scrie. Cine ma cunoaste stie ca sunt as in a fabula scenarii pe orice tema si deseori ma trezesc visand si inventand povesti nemuritoare, asa ca m-am gandit sa nu pastrez pentru mine nebuniile care-mi trec prin cap ci sa le expun aici ca sa mai golesc spatiul de pe "hard" pentru altele noi si ca sa mai radeti si voi.
Cam atat pentru inceput, mai vin cu completari daca imi mai aduc aminte de ceva.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
