Concurs MTB
Din nou luni, din nou munca, din nou o poveste... Dupa bunul obicei sa rememoram aventurile din weekend.
Saptamana asta pe un timp superb, de sfarsit de vara, am participat pe post de fotograf si suporter la Airsport MTB Maraton in apropiere de Sf. Gheorghe - Valea Crisului, Pensiunea Casa cu Flori. Noi, suporterii, am plecat in jur de ora 8 AM cu o masina spre locatie, campionii nostri si bicicletele lor, la 5 si un pic cu personalul via Sf. Gheorghe. Pana in Sfintu am facut cam 30 de min, pana la baieti inca vreo 15 pentru ca riscam sa nu mai avem cu ce pleca daca fortam masina pe drumul de tara din sat/comuna (singurul inconvenient si singurul aspect negativ al evenimentului). Pe ulita care ducea spre Start indicatoare hand-made cu informatii privind locul de desfasurare al concursului, multe masini, biciclisti echipati de concurs, sateni entuziasmati de eveniment si un peisaj de toamna pe care nu-l pot descrie in cuvinte, o sa pun link-uri cu poze la sfarsit. Incet incet, cu o medie de viteza de 15 km la ora am ajuns la Pensiunea Casa cu Flori, de care am ramas impresionati si unde am hotarat sa revenim la anul la vara. Aici multa agitatie, masini, concurenti, gura casca, etc. Pe terasa pensiunii i-am gasit pe campionii nostri frumos tolaniti la soare si activati. Ce m-a impresionat e ca parca toata lumea se cunostea cu toata lumea, se schimbau impresii despre traseu, despre echipament, vreme, organizare. Dupa ce ne-am pozat in fel si chip, ne-am incurajat participantii, am asistat la sedinta tehnica bilingva si apoi ne-am indreptat catre start. Inainte sa dau startul vreau sa precizez ca organizarea mi s-a parut foarte buna si participantii enervant de disciplinati, asa ca nu am ce relat
a din punctul asta de vedere. Deci, sa revenim la startul de pe pajistea din apropiere (poza in dreapta), care mie mi-a semanant cu o batalie intre turci si romani, dispunerea pe teren era asemanatoare unei ostiri gata de atac. La cat erau de inghesuiti am crezut ca o sa se incurce unii in altii si o sa iasa o invalmasala motiv pentru care am stat ca o Maimutza ce sunt cu aparatul pregatit, dar nimic, oamenii am mers civilizat si in 2 min s-au pierdut dupa deal; imediat s-a facut liniste si ne-am dat seama ca noi suporterii nu prea mai aveam ce face acolo, deci spre pensiune cu pas de defilare inainte. Usor nemancati din cauza ca ne-a fost lene sa ne punem de mancare sau sa mancam dimineata, unii dintre noi, ne-am boierit si am comandat mici la pensiune. Pe terasa era soare si asa bine... la mese suporteri de la cel mai mic, 7-8 luni pana la cel mai mare, iar in jurul nostru personanul de la pensiune foarte amabil si mereu gata sa ne serveasca. Timpul a trecut nesperat de repede si dupa ce am mancat ne-am indreptat spre Finish sa pozam Campionii la sosire. Spre surprinderea noastra primii 10 concurenti de la hobby trecusera deja linia de sosire cand am ajuns noi (aprox dupa 1 ora de la start), dupa cateva minute si-au facut aparitia si ai nostri plini de noroi din cap pana in picioare dar foarte fericiti ca au reusit sa termine traseul, care din ce mi-au povestit ei nu a fost atat de usor, dar a meritat. Din pacate s-au inregistrat si accidentari, unele destul de urate, dar nimeni nu a plecat cu salvarea acasa, ca in orice batalie s-a varsat insa si putin sange pentru nobila cauza.
Dupa concurs am revenit la pensiune unde s-a servit traditionalul GULAS si unde participantii s-au balacit impreuna cu bicicletele in piscina pusa la dispozitie de catre organizatori. Si aici lumea a respectat randul, nimeni nu s-a bagat in fata, fiecare si-a vazut de treaba. Desi pe fetele tuturor se citea oboseala toti erau fericiti si multumiti de rezultate. Am vrut sa asistam la premiere dar din cauza unor participanti intarziati aceasta urma sa aiba loc destul de tarziu asa ca am pornit inapoi spre casa, fara Campioni care au mai ramas sa lustruiasca bicicletele, sa le tihneasca gulashul si sa astepte informatii de la noi privind trenurile spre Brasov.
In concluzie ma declar multumita de vreme, locatie, organizare si Campioni care s-au descurcat foarte bine si pe care ii felicit pentru ca in ciuda terenului accidentat, lipsei de antrenament, bicicletelor mai putin performante, in comparatie cu alti participanti, au iesit printre primii.
Daca am uitat ceva feel free to add.
Poze 1 2 3 4
Update: Campionii s-au clasat in primele 17 locuri (10, 14 , 17) iupiiiii!!!
Saptamana asta pe un timp superb, de sfarsit de vara, am participat pe post de fotograf si suporter la Airsport MTB Maraton in apropiere de Sf. Gheorghe - Valea Crisului, Pensiunea Casa cu Flori. Noi, suporterii, am plecat in jur de ora 8 AM cu o masina spre locatie, campionii nostri si bicicletele lor, la 5 si un pic cu personalul via Sf. Gheorghe. Pana in Sfintu am facut cam 30 de min, pana la baieti inca vreo 15 pentru ca riscam sa nu mai avem cu ce pleca daca fortam masina pe drumul de tara din sat/comuna (singurul inconvenient si singurul aspect negativ al evenimentului). Pe ulita care ducea spre Start indicatoare hand-made cu informatii privind locul de desfasurare al concursului, multe masini, biciclisti echipati de concurs, sateni entuziasmati de eveniment si un peisaj de toamna pe care nu-l pot descrie in cuvinte, o sa pun link-uri cu poze la sfarsit. Incet incet, cu o medie de viteza de 15 km la ora am ajuns la Pensiunea Casa cu Flori, de care am ramas impresionati si unde am hotarat sa revenim la anul la vara. Aici multa agitatie, masini, concurenti, gura casca, etc. Pe terasa pensiunii i-am gasit pe campionii nostri frumos tolaniti la soare si activati. Ce m-a impresionat e ca parca toata lumea se cunostea cu toata lumea, se schimbau impresii despre traseu, despre echipament, vreme, organizare. Dupa ce ne-am pozat in fel si chip, ne-am incurajat participantii, am asistat la sedinta tehnica bilingva si apoi ne-am indreptat catre start. Inainte sa dau startul vreau sa precizez ca organizarea mi s-a parut foarte buna si participantii enervant de disciplinati, asa ca nu am ce relat
a din punctul asta de vedere. Deci, sa revenim la startul de pe pajistea din apropiere (poza in dreapta), care mie mi-a semanant cu o batalie intre turci si romani, dispunerea pe teren era asemanatoare unei ostiri gata de atac. La cat erau de inghesuiti am crezut ca o sa se incurce unii in altii si o sa iasa o invalmasala motiv pentru care am stat ca o Maimutza ce sunt cu aparatul pregatit, dar nimic, oamenii am mers civilizat si in 2 min s-au pierdut dupa deal; imediat s-a facut liniste si ne-am dat seama ca noi suporterii nu prea mai aveam ce face acolo, deci spre pensiune cu pas de defilare inainte. Usor nemancati din cauza ca ne-a fost lene sa ne punem de mancare sau sa mancam dimineata, unii dintre noi, ne-am boierit si am comandat mici la pensiune. Pe terasa era soare si asa bine... la mese suporteri de la cel mai mic, 7-8 luni pana la cel mai mare, iar in jurul nostru personanul de la pensiune foarte amabil si mereu gata sa ne serveasca. Timpul a trecut nesperat de repede si dupa ce am mancat ne-am indreptat spre Finish sa pozam Campionii la sosire. Spre surprinderea noastra primii 10 concurenti de la hobby trecusera deja linia de sosire cand am ajuns noi (aprox dupa 1 ora de la start), dupa cateva minute si-au facut aparitia si ai nostri plini de noroi din cap pana in picioare dar foarte fericiti ca au reusit sa termine traseul, care din ce mi-au povestit ei nu a fost atat de usor, dar a meritat. Din pacate s-au inregistrat si accidentari, unele destul de urate, dar nimeni nu a plecat cu salvarea acasa, ca in orice batalie s-a varsat insa si putin sange pentru nobila cauza.Dupa concurs am revenit la pensiune unde s-a servit traditionalul GULAS si unde participantii s-au balacit impreuna cu bicicletele in piscina pusa la dispozitie de catre organizatori. Si aici lumea a respectat randul, nimeni nu s-a bagat in fata, fiecare si-a vazut de treaba. Desi pe fetele tuturor se citea oboseala toti erau fericiti si multumiti de rezultate. Am vrut sa asistam la premiere dar din cauza unor participanti intarziati aceasta urma sa aiba loc destul de tarziu asa ca am pornit inapoi spre casa, fara Campioni care au mai ramas sa lustruiasca bicicletele, sa le tihneasca gulashul si sa astepte informatii de la noi privind trenurile spre Brasov.
In concluzie ma declar multumita de vreme, locatie, organizare si Campioni care s-au descurcat foarte bine si pe care ii felicit pentru ca in ciuda terenului accidentat, lipsei de antrenament, bicicletelor mai putin performante, in comparatie cu alti participanti, au iesit printre primii.
Daca am uitat ceva feel free to add.
Poze 1 2 3 4
Update: Campionii s-au clasat in primele 17 locuri (10, 14 , 17) iupiiiii!!!
Paste si vin
Din motive necunoscute inca, acest post a fost cenzurat de autoritatile in materie :P (participantii la festin). Pe scurt, am mancat paste, home made, un pic FAIL, da bune, ar fi trebuit un pic mai mult usturoi domnu bucatar si aspectul mai atragator ;)) Apoi ca mergea cu pastele s-a baut vin (eu nu, nu-mi place, beau doar rosu fiert si must) si am stat "cuminti" sa ne tihneasca, cu mainile la spate intr-o liniste deplina, ascultand Vivaldi in surdina, sa nu trezim vecinii. Nu s-au raportat incidente de niciun fel, ne-am comportat ca niste cetateni modeli facand cinste patriei mama.
P.S. Si acum am febra musculara la abdomen de la cat am ras in seara aia, MINUNAT!
P.S. Si acum am febra musculara la abdomen de la cat am ras in seara aia, MINUNAT!
Bebelusele DANS!!!
Azi nu o sa vin cu Episodul 3, sunt in pana de inspiratie si decat sa scriu asa ca sa fie scris mai bine NU, asa ca zic sa radem un pic.
Canionul
Ieri v-am povestit cum am reusit sa ma uimesc pe mine de doua ori: 1) am acceptat o drumetie prin natura, constienta fiind ca o sa am de urcat anumite portiuni; 2) nu am clacat si nu am injurat desi au fost momente cand mi-am dorit sa ma asez acolo in noroi/frunze/zapada si sa nu ma mai ridic.
Azi, Episodul 2, Canionul 7 Scari si drumul de intoarcere inapoi spre casa. Ieri v-am lasat la intrare in Canion unde am facut un popas sa ne mai tragem sufletul (eu) si sa manance lumea. De afara mi-am imaginat ca trecerea prin Canion o sa fie una scurta si ca vom urca pe o singura scara pana undeva sus. Dupa 10 metri mi-am dat seama ca avem ceva de urcat/escaladat/mers, dar spre surprinderea mea m-a lovit asa dintr-o parte un entuziasm si mi s-a parut f usoara traversarea. Intr-adevar, structurile din metal si lemn sunt destul de deteriorate si daca nu esti atent poti sa cazi, nu mori, dar nici bine nu iti e dupa la reconstruire, poate din cauza asta si semnul de la intrare "Traseul este impracticabil, folositi traseul de ocolire" (sau ceva asemanator), dar pe mine cred ca exact plusul asta de adrenalina m-a activat (cum zic baietii). Sa revenim insa, inauntru apa curge intr-o veselie de prin diferite gaurici creand astfel mici cascade. Atmosfera este foarte umeda, peisajul interesant, in stanga stanca, in dreapta stanca, in fata stanca, in spate stanca, cu mentiunea ca stanca are aspecte diverse in functie de locatie. Cel mai mult mi-au placut pesterile/adaposturile si zgomotul facut de apa in cadere. Ce nu mi-a placut e ca peste tot e ud si inevitabil iesi un pic murat la suprafata, dar per total Canionul 7 Scari merita vizitat, merita chiar renovate scarile si podetele, traversarea acestuia iti da o stare de bine, liniste si relaxare, mai cu seama ca poate in incostienta ta vrei sa urci in Piatra Mare (inca 2 ore-oameni normali; 4-daca aveti in componenta o Maimutza), deci e binevenita o doza de calmare inainte. Dupa ce ne-am maimutarit, am facut poze si echilibristica pe scari am ajuns si sus sau jos, zic jos pentru ca a trebuit sa mai urcam o bucata de deal/munte/ridicatura pana sa ajungem pe poteca salvatoare. Dar cum s-a vazut Maimutzica pe drumul spre casa si fara nicio panta de urcat a preluat conducerea si cu pas de defilare inainte a pornit inapoi spre civilizatie. Nu mi-a pasat ca imi udasem ghetele, ca parul imi era in toate directiile, ca manusile erau pline de noroi, ca alunecam pe crengi si bolovani, trebuia sa le arat ca nu-s bleaga, macar la coborare. Daca tot eram imi padure m-am apucat sa tip, sa alerg, sa-l imit pe Tarzan, obiceiuri de om matur si cu capul pe umeri. Sunt mandra insa ca nu am cazut, desi la coborare a fost mai greu ca la urcare pentru ca zapada incepea sa se topeasca si amestecatura de pamant, frunze, bolovani, crengi sa se transforme in patinoar/partie. Trebuie sa recunosc ca m-am agatat de cateva ori, ca o Maimutza ce sunt, de Maimutzic sa nu cad si nici el nu m-a lasat la greu, m-a tractat la urcare, m-a salvat la coborare.
Pentru ca ma udasem la picioare si entuziasmul se ducea incet incet nu doar la mine ci si la restul grupului, am chemat o masina in ajutor sa ne culeaga de la Dambul Morii si sa ne duca acasa repede repede.
Concluzia a fost dupa cum urmeaza:
Maimutzicu: Maimutzico ti-a placut in excursie?
Maimutzica: Da.
Maimutzicu: Mai venim?
Maimutzica: NU!
Maine Episodul 3: Paste si vin
Azi, Episodul 2, Canionul 7 Scari si drumul de intoarcere inapoi spre casa. Ieri v-am lasat la intrare in Canion unde am facut un popas sa ne mai tragem sufletul (eu) si sa manance lumea. De afara mi-am imaginat ca trecerea prin Canion o sa fie una scurta si ca vom urca pe o singura scara pana undeva sus. Dupa 10 metri mi-am dat seama ca avem ceva de urcat/escaladat/mers, dar spre surprinderea mea m-a lovit asa dintr-o parte un entuziasm si mi s-a parut f usoara traversarea. Intr-adevar, structurile din metal si lemn sunt destul de deteriorate si daca nu esti atent poti sa cazi, nu mori, dar nici bine nu iti e dupa la reconstruire, poate din cauza asta si semnul de la intrare "Traseul este impracticabil, folositi traseul de ocolire" (sau ceva asemanator), dar pe mine cred ca exact plusul asta de adrenalina m-a activat (cum zic baietii). Sa revenim insa, inauntru apa curge intr-o veselie de prin diferite gaurici creand astfel mici cascade. Atmosfera este foarte umeda, peisajul interesant, in stanga stanca, in dreapta stanca, in fata stanca, in spate stanca, cu mentiunea ca stanca are aspecte diverse in functie de locatie. Cel mai mult mi-au placut pesterile/adaposturile si zgomotul facut de apa in cadere. Ce nu mi-a placut e ca peste tot e ud si inevitabil iesi un pic murat la suprafata, dar per total Canionul 7 Scari merita vizitat, merita chiar renovate scarile si podetele, traversarea acestuia iti da o stare de bine, liniste si relaxare, mai cu seama ca poate in incostienta ta vrei sa urci in Piatra Mare (inca 2 ore-oameni normali; 4-daca aveti in componenta o Maimutza), deci e binevenita o doza de calmare inainte. Dupa ce ne-am maimutarit, am facut poze si echilibristica pe scari am ajuns si sus sau jos, zic jos pentru ca a trebuit sa mai urcam o bucata de deal/munte/ridicatura pana sa ajungem pe poteca salvatoare. Dar cum s-a vazut Maimutzica pe drumul spre casa si fara nicio panta de urcat a preluat conducerea si cu pas de defilare inainte a pornit inapoi spre civilizatie. Nu mi-a pasat ca imi udasem ghetele, ca parul imi era in toate directiile, ca manusile erau pline de noroi, ca alunecam pe crengi si bolovani, trebuia sa le arat ca nu-s bleaga, macar la coborare. Daca tot eram imi padure m-am apucat sa tip, sa alerg, sa-l imit pe Tarzan, obiceiuri de om matur si cu capul pe umeri. Sunt mandra insa ca nu am cazut, desi la coborare a fost mai greu ca la urcare pentru ca zapada incepea sa se topeasca si amestecatura de pamant, frunze, bolovani, crengi sa se transforme in patinoar/partie. Trebuie sa recunosc ca m-am agatat de cateva ori, ca o Maimutza ce sunt, de Maimutzic sa nu cad si nici el nu m-a lasat la greu, m-a tractat la urcare, m-a salvat la coborare.
Pentru ca ma udasem la picioare si entuziasmul se ducea incet incet nu doar la mine ci si la restul grupului, am chemat o masina in ajutor sa ne culeaga de la Dambul Morii si sa ne duca acasa repede repede.
Concluzia a fost dupa cum urmeaza:
Maimutzicu: Maimutzico ti-a placut in excursie?
Maimutzica: Da.
Maimutzicu: Mai venim?
Maimutzica: NU!
Maine Episodul 3: Paste si vin
S-a deschis sezonul!!!
Prolog
A venit iarna?
Azi noapte am primit mesaj: "NINGE!!!", am zis ca e in vis si ca de fiecare data cand primesc mesaje in mijlocul noptii, asa intre vis si realitate, am citit de doua ori, am raspuns si m-am ascuns la loc in plapuma impreuna cu Dumbo. Dimineata cand m-am trezit am cautat in telefon sa vad daca am visat sau chiar am primit mesaj si da, nu visasem, Maimutzicu ma anunta ca a nins pt prima data. Contrar obiceiului meu de dis de dimineata, am sarit din pat si am fugit la geam... tristete... intre timp zapada se topise... afara era frig si ploua marunt. Dar nu mai conta, a nins pentru prima data, sa stergem claparii, sa lustruim schiurile inca un pic si suntem sus in Postavaru. Visand la zapada si bulgareala am plecat la munca si pe drum ploaia a inceput sa se transforme in ninsoare si apoi in vijelie, m-am bucurat din nou, am dat gluga jos si am mers uitandu-ma spre cer sa vad fulgii, asa cum fac de fiecare data cand ninge pentru prima oara. Acum e iar liniste si frig, insa nu destul de frig ca zapada sa reziste, dar se face ea mare si puternica :P
Inca un pic si facem si noi bulgari ->
Inca un pic si facem si noi bulgari ->
Cel mai minunat mouse din univers
Pentru ca am fost foarte cumintica si ca sa dau bine click in Aion sa nu omor party-ul am primit cel mai dragut mouse ever. (Multumesc Maimutzicule!!!) Poza, mai jos. E mic, merge bine si e al meu si numai al meu. Urmeaza sa achizitionez eu mouse pad-ul din aceeasi colectie, bineinteles, voi posta poza tot aici.
In alta ordine de idei, aseara am jucat Aion pana cand mi se inchideau ochii de somn, daca nu aveam azi munca nici nu ma culcam, beam pepsi, cafea, orice numai sa nu adorm, imi place muuuuuult jocul. Tin insa sa mentionez ca trezirea a fost NU BINE, era o ceata de nu vedeai la 2 metri si frigggg, initial am crezut ca am pus gresit alarma la ceas pentru ca era intuneric tare in camera, din pacate ora era buna si a trebuit sa ma ridic de la caldurica si de langa Maimutzic si sa o sterg la munca. Da vine el weekend-ul, abia astept sa ma fac mare si sa fiu omul de baza al clanului. Pana atunci Maimutzica sefa bate mobi si face quest-uri sub indrumarea Maimutzicului sef.
P.S. Happy, happy little monkey! :D
Portret Sica
Posted in
desen
Pentru ca i-am promis omului ca-i fac un portret, deoarece s-a aratat vadit incantat de aptitudinile mele artistice, ma tin de cuvant si postez capodopera la care am lucrat indelung timp de 10 minute, cu pauza de masa inclusa. Trebuie sa recunosc ca m-am intrecut pe mine si am reusit sa transmit si un mesaj, cred destul de elocvent pentru cunoscatori :P
P.S. Astept pareri, critici, laude :P
Wall-e reloaded
De ieri m-a apucat din nou nebunia cu Wall-e si stau pe youtube si ma uit la filmulete cu el, fara sonor, ca's la munca. Azi mi-am adus aminte de scurt metrajul Burn-e.
Enjoy!
Enjoy!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
