S-a deschis sezonul!!!

Prolog

In fiecare an, la inceputul lui noiembrie, odata cu Sf. Mihail si Gavril, se deschide sezonul betiilor motivate care tine pana dupa revelion. Intervalul nu este unul intamplator, coincidenta face ca exact in aceste 2 luni sa avem multe de sarbatorit eu si nebunii mei, mai exact: 2 zile de nastere, 2 onomastice, Craciunul, Revul si apoi antrenamentele de dinainte si de dupa evenimente. Anul acesta insa, n-am mai asteptam pana in noiembrie si am pornit cu dreptul inainte un picut mai devreme.

Vineri seara, ne-am adunat la o sezatoare ca sa punem tara la cale, ce sa facem in Weekend? Initial vorbisem sa mergem la Duatlon, dar din cauza conditiilor meteo, acesta a fost amanat si a trebuit sa punem in aplicare un plan B. Dupa mai multe voturi, s-a stabilit ca vom merge la Canionul 7 Scari, cel mai scurt si accesibil traseu avand in vedere vremea de afara si lipsa mea totala de conditie fizica. Incotosmaniti bine, plini de entuziasm si elan ne-am urcat in taxiu pana la Darste, sa nu ne fortam din prima, si de aici incepe “aventura”. Daca era dupa mine, mergeam cu taxiul pana la Dambul Morii, pana la Canion, dar... n-a fost dupa mine. Asa ca, incetisor pe marginea drumului am purces spre Canion. Dupa maxim 2 km mi-am dat seama ca e greu, tare greu cu plimbarile astea in natura, dar incurajata de restul grupului nu m-am lasat si pana la Dambul Morii n-am facut decat un popas f scurt. Ajunsi acolo insa m-am "prabusit" pe zapada/iarba/noroi ca sa-mi revin. Niciodata zapada nu mi s-a parut mai calda si primitoare, am avut noroc cu costumul de ski, care tin sa mentionez ca e waterproof, si cu Maimutzicu', care m-a convis "cu duhul blandetii" sa ma ridic de acolo deoarece inconstienta care ma caracterizeaza nu ma va salva de la o criza de rinichi, cistita, raceala, etc. (Sunt mai firava din fire, am cam 50% din toate bolile pamantului, dar nu ma duc la doctor sa ma caut si nici nu ma pazesc, doar ma plang :P) In siguranta si cu bateriile un pic reincarcate, dupa, un Bounty, 2 guri de paine cu pateu (atat am reusit sa fur de la Maimutzic) si 3 seminte am repornit la drum. Peisajul, frumos... dar nu prea... cam cenusiu si monoton; poteca, plina de pietre si noroi, ce bine ca am costum de ski roz, ca daca era negru sigur nu se vedea cat drum am batut si prin ce noroaie m-am balacit in disperarea mea de a nu ramane in urma. In urma n-am ramas ca n-am vrut sa ma fac de rusine si a avut grija Maimutzicu sa ma tina aproape si sa ma incurajeze ca pe copiii mici cu fel de fel de recompense. La urcare peripetii nu prea au fost, lume slabut, natura "primitoare", traseul cam accidentat dar m-am uimit si pe mine ca am reusit sa urc si nu am clacat, cum ma asteptam. Asadar, dupa cred 1:30, 2 ore, am ajuns la Finish.

Dupa bunul obicei, o sa va povestesc toata saptamana despre peripetiile mele din weekend, dar pe episoade :P

Episodul 2, Canionul, maine.

Poze aici si here.