Ieri v-am povestit cum am reusit sa ma uimesc pe mine de doua ori: 1) am acceptat o drumetie prin natura, constienta fiind ca o sa am de urcat anumite portiuni; 2) nu am clacat si nu am injurat desi au fost momente cand mi-am dorit sa ma asez acolo in noroi/frunze/zapada si sa nu ma mai ridic.
Azi, Episodul 2, Canionul 7 Scari si drumul de intoarcere inapoi spre casa. Ieri v-am lasat la intrare in Canion unde am facut un popas sa ne mai tragem sufletul (eu) si sa manance lumea. De afara mi-am imaginat ca trecerea prin Canion o sa fie una scurta si ca vom urca pe o singura scara pana undeva sus. Dupa 10 metri mi-am dat seama ca avem ceva de urcat/escaladat/mers, dar spre surprinderea mea m-a lovit asa dintr-o parte un entuziasm si mi s-a parut f usoara traversarea. Intr-adevar, structurile din metal si lemn sunt destul de deteriorate si daca nu esti atent poti sa cazi, nu mori, dar nici bine nu iti e dupa la reconstruire, poate din cauza asta si semnul de la intrare "Traseul este impracticabil, folositi traseul de ocolire" (sau ceva asemanator), dar pe mine cred ca exact plusul asta de adrenalina m-a activat (cum zic baietii). Sa revenim insa, inauntru apa curge intr-o veselie de prin diferite gaurici creand astfel mici cascade. Atmosfera este foarte umeda, peisajul interesant, in stanga stanca, in dreapta stanca, in fata stanca, in spate stanca, cu mentiunea ca stanca are aspecte diverse in functie de locatie. Cel mai mult mi-au placut pesterile/adaposturile si zgomotul facut de apa in cadere. Ce nu mi-a placut e ca peste tot e ud si inevitabil iesi un pic murat la suprafata, dar per total Canionul 7 Scari merita vizitat, merita chiar renovate scarile si podetele, traversarea acestuia iti da o stare de bine, liniste si relaxare, mai cu seama ca poate in incostienta ta vrei sa urci in Piatra Mare (inca 2 ore-oameni normali; 4-daca aveti in componenta o Maimutza), deci e binevenita o doza de calmare inainte. Dupa ce ne-am maimutarit, am facut poze si echilibristica pe scari am ajuns si sus sau jos, zic jos pentru ca a trebuit sa mai urcam o bucata de deal/munte/ridicatura pana sa ajungem pe poteca salvatoare. Dar cum s-a vazut Maimutzica pe drumul spre casa si fara nicio panta de urcat a preluat conducerea si cu pas de defilare inainte a pornit inapoi spre civilizatie. Nu mi-a pasat ca imi udasem ghetele, ca parul imi era in toate directiile, ca manusile erau pline de noroi, ca alunecam pe crengi si bolovani, trebuia sa le arat ca nu-s bleaga, macar la coborare. Daca tot eram imi padure m-am apucat sa tip, sa alerg, sa-l imit pe Tarzan, obiceiuri de om matur si cu capul pe umeri. Sunt mandra insa ca nu am cazut, desi la coborare a fost mai greu ca la urcare pentru ca zapada incepea sa se topeasca si amestecatura de pamant, frunze, bolovani, crengi sa se transforme in patinoar/partie. Trebuie sa recunosc ca m-am agatat de cateva ori, ca o Maimutza ce sunt, de Maimutzic sa nu cad si nici el nu m-a lasat la greu, m-a tractat la urcare, m-a salvat la coborare.
Pentru ca ma udasem la picioare si entuziasmul se ducea incet incet nu doar la mine ci si la restul grupului, am chemat o masina in ajutor sa ne culeaga de la Dambul Morii si sa ne duca acasa repede repede.
Concluzia a fost dupa cum urmeaza:
Maimutzicu: Maimutzico ti-a placut in excursie?
Maimutzica: Da.
Maimutzicu: Mai venim?
Maimutzica: NU!
Maine Episodul 3: Paste si vin
Azi, Episodul 2, Canionul 7 Scari si drumul de intoarcere inapoi spre casa. Ieri v-am lasat la intrare in Canion unde am facut un popas sa ne mai tragem sufletul (eu) si sa manance lumea. De afara mi-am imaginat ca trecerea prin Canion o sa fie una scurta si ca vom urca pe o singura scara pana undeva sus. Dupa 10 metri mi-am dat seama ca avem ceva de urcat/escaladat/mers, dar spre surprinderea mea m-a lovit asa dintr-o parte un entuziasm si mi s-a parut f usoara traversarea. Intr-adevar, structurile din metal si lemn sunt destul de deteriorate si daca nu esti atent poti sa cazi, nu mori, dar nici bine nu iti e dupa la reconstruire, poate din cauza asta si semnul de la intrare "Traseul este impracticabil, folositi traseul de ocolire" (sau ceva asemanator), dar pe mine cred ca exact plusul asta de adrenalina m-a activat (cum zic baietii). Sa revenim insa, inauntru apa curge intr-o veselie de prin diferite gaurici creand astfel mici cascade. Atmosfera este foarte umeda, peisajul interesant, in stanga stanca, in dreapta stanca, in fata stanca, in spate stanca, cu mentiunea ca stanca are aspecte diverse in functie de locatie. Cel mai mult mi-au placut pesterile/adaposturile si zgomotul facut de apa in cadere. Ce nu mi-a placut e ca peste tot e ud si inevitabil iesi un pic murat la suprafata, dar per total Canionul 7 Scari merita vizitat, merita chiar renovate scarile si podetele, traversarea acestuia iti da o stare de bine, liniste si relaxare, mai cu seama ca poate in incostienta ta vrei sa urci in Piatra Mare (inca 2 ore-oameni normali; 4-daca aveti in componenta o Maimutza), deci e binevenita o doza de calmare inainte. Dupa ce ne-am maimutarit, am facut poze si echilibristica pe scari am ajuns si sus sau jos, zic jos pentru ca a trebuit sa mai urcam o bucata de deal/munte/ridicatura pana sa ajungem pe poteca salvatoare. Dar cum s-a vazut Maimutzica pe drumul spre casa si fara nicio panta de urcat a preluat conducerea si cu pas de defilare inainte a pornit inapoi spre civilizatie. Nu mi-a pasat ca imi udasem ghetele, ca parul imi era in toate directiile, ca manusile erau pline de noroi, ca alunecam pe crengi si bolovani, trebuia sa le arat ca nu-s bleaga, macar la coborare. Daca tot eram imi padure m-am apucat sa tip, sa alerg, sa-l imit pe Tarzan, obiceiuri de om matur si cu capul pe umeri. Sunt mandra insa ca nu am cazut, desi la coborare a fost mai greu ca la urcare pentru ca zapada incepea sa se topeasca si amestecatura de pamant, frunze, bolovani, crengi sa se transforme in patinoar/partie. Trebuie sa recunosc ca m-am agatat de cateva ori, ca o Maimutza ce sunt, de Maimutzic sa nu cad si nici el nu m-a lasat la greu, m-a tractat la urcare, m-a salvat la coborare.
Pentru ca ma udasem la picioare si entuziasmul se ducea incet incet nu doar la mine ci si la restul grupului, am chemat o masina in ajutor sa ne culeaga de la Dambul Morii si sa ne duca acasa repede repede.
Concluzia a fost dupa cum urmeaza:
Maimutzicu: Maimutzico ti-a placut in excursie?
Maimutzica: Da.
Maimutzicu: Mai venim?
Maimutzica: NU!
Maine Episodul 3: Paste si vin
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu