Almost seven...

Stiu... e luni, a doua, sau a treia luni in care trebuia sa scriu poezia compusa de mine si colegele mele in liceu (am promis o sa ma tin de cuvant)... nu sariti, n-am precizat care luni, deci... (foaia mototolita si uzata, pe care e scrisa capodopera, zace in cutiuta si tot uit sa o iau cu mine - mi's batrana si ramolita :D.

Azi nu o sa vorbim nici de cutiute, nici de poezii, nici de aventuri din wekeend, nici ca a venit primavara (anotimpul meu preferat), nici despre cum "nu am chef azi...", practic nu o sa vorbim despre nimic concret cu intriga, punct culminant, deznodamant, o sa facem o statistica :D

Am vazut ca tot mai multa lume se lanseaza in blogosfera. Toti scriu in fiecare zi plini de entuziast posturi despre micile nimicuri din vietil lor (which is fun to read, don't get me wrong) par pusi pe treaba si nu rateaza nicio zi fie ea lucratoare sau de odihna si asa observandu-i si bucurandu-ma ca nu mi's singurica si nebuna pe lume, ma izbeste din drepta (de pe blog) trista statisticala, la aproape sapte luni de cand am adus pe lume acest blog avem: 2009 (3 luni) -36 posturi; 2010 (~4 luni) - 10 posturi. Dilema mea e daca asa o sa se intample si cu noii aparuti pe piata, o sa-si piarda din entuziasm, din elan si o sa ajunga sa scrie 3 posturi pe luna???

Problema la mine nu e ca am abandonat mica mea creatie, intru zilnic si as avea ce sa scriu dar mereu aman, ma iau cu altele si raman "nevorbita" (vorba veche din batrani/banc - imi scapa originea ei momentan) si ma intristez cand vad statistica de pe marginea paginii...

Cutia cu amintiri

Biroul e plin cu lucrusoare scoase din sertarul in care am hotarat sa fac curat azi... tastatura e acoperita pe alocuri de un toc cu ochelari (ai mei, dar nu-i port), creioane cerate, manusi chirurgicale (don't ask), nasturi, clame... deci daca post-ul e plin de greseli e pt ca trebuie sa sap in morman dupa litere :D

In plin proces de curatenie am dat peste cutiuta mea secreta, o fosta cutie metalica de creioane colorate EBERHARD FABER, cred ca de cand eram eu prin generala, sau gradinita si in care am adunat de-a lungul anilor amintiri. Pe cutie scrie cu marker si litere caligrafice "Cutie personala. Nu atingeti!" Inauntru subsemnata a scris si o povestioara in caz ca odata cu trecerea anilor ma voi ramolii si nu o sa mai stiu ce-i cu cutia (in paranteze comentariile mele de acum, in timp ce citesc si descopar): "Legenda cutiei: in anii mei de copilarie (va dati seama ca tot copil eram cand am scris asta, eu probabil ma vedeam mare) a fost cutie de creioane colorate, apoi a fost folosita ca cutie de adrese( nu stiam ce-i aia cacofonie) care partial mai exista si astazi (da inca mai am adrese de la copiii pe care i-a intalnit in tabere prin tara). Apoi banca nu cu prea multi bani (am gasit 10 RON in ea, habar n-am de cand sunt acolo, dar m-am bucurat asa mult de ei). Acum adaposteste 3 chestii de gloante (cartuse in traducere, pe care le am de undeva de langa Zarnesti parca, unde am asistat la un concurs de tir, am foarte clara imaginea in cap si locul dar nu stiu cum sa mai ajung acolo) si cateva fise de 500 (nu mai sunt, nu stiu de ce fise vorbesc) cu care nu prea am ce sa fac."

Inauntru am gasit si o poezie compusa de mine si cateva colege in liceu, dar asta luni pt ca acum trebuie sa asamblez sertarul la loc si sa ascund din nou comoara :D

Who's the bitch now

Dupa cum ati putut observa pana acum majoritatea pozelor cu animalutze au in prim plan maimutzici, dar de data asta voi face o exceptie pentru ca poza este mult prea tare :D

Privirea face toti banii. Nu stiu de ce dar imi aduce aminte de Sanzulica.