Maimutzica la UPU

Dragi mei,

tocmai m-am intors de la UPU (Unitatea Primire Urgente) a spitalului Judetean. Nici nu stiu cu ce sa incep, e prima data cand ma duc in calitate de pacient si sper si ultima. Dar cum am ajuns acolo?

Azi-noapte pe la 3 eu ma tavaleam prin pat cu o durere insuportabila de stomac si burta. Ca tot romanul tembel am zis ca trece si asa m-am chinuit pana dimineata la 6 cand mi-a bagat mama pe gat o pastila. La 7, viteaza din fire, m-am imbracat sa merg la munca, inutil sa spun ca mi-a lut 5 min sa-mi iau sosetele si inca 20 sa ma imbrac, nu puteam sa ma depalsez decat cu corpul la 90 de grade si cu o mana pe stomac. Am iesit pe usa si mi-am dat seama dupa primii 10 pasi ca nu am cum sa jung la munca (lucrez la naiba in praznic si mai trebuie sa merg si pe jos de unde ma lasa autobuzul) si chiar daca ajung nu o sa pot sa stau de durere. M-am tarat pana la statie, am luat primul autobuz si am mers la medicul de familie, acolo ghinion, se renova cabinetul, stiu lucky me :D Imi venea sa plang de nervi, durere, disperare, dar am reusit sa ajung si unde se mutase. (adica la 20 de case de unde stau eu, ce bine ca am mers pana in statie si cu autobuzul degeaba) Acolo am cedat un pic psihic pt ca durerea era din ce in ce mai insuportabila. Nestiind sigur daca nu am apendicita doamna doctor m-a trimis la urgente la Sitalul Judetean. Am luat taxiul si am ajuns la UPU, acolo m-au trimis la triat, mi-au luat tensiunea si au inceput sa ma consulte, adica sa ma apese intr-un mod barbar pe burta desi io tresaream la orice atingere si imi curgeam lacrimi din ochi fara sa le pot controla. Bomboana de pe coliva era ca ma intrebau daca ma doare, de parca nu era evident. Nestiind nici ei ce am s-au gandit sa-mi faca niste calmante dupa care m-au trimis sa stau cumintica pe bancuta afara. Dupa injectie lucrurile s-au inrautatit mie fiindu-mi din ce in ce mai rau, plus ca pozitia era infiorator de inconfortabila, m-as fi intins pe jos, as fi plecat numai sa inceteze durerea. Asta a fost momentul cand am inceput sa dau telefoane, pt ca disperarea era mare si nici nu ma mai baga nimeni in seama. Pana sa vina intaririle, un doctor din spital prieten de familie, m-am dus la o asistenta si i-am spus ca mie chiar nu imi e bine si daca poate sa faca ceva. Am intrat din nou in unitatea cu paturi si acolo repriza a doua de tortura. Dupa apasari repetate pe stomacul si burta mea pe care le simteam ca o rana deschisa pe care torni spirt, tot nu ajunsesera la o concluzie. Intre timp a venit prietenul meu doctor si lucrurile au inceput sa se miste, m-au trimis la ecograf, mi-au luat sange. Dar tot nu-mi zicea nimeni nimic, habar nu aveam ce am, de rau si speriata ce eram nu am inteles la ecograf ca abdominal nu am nimic si am crezut ca au confirmat diagnosticul de apendicita. Va dati seama ca m-a apucat disperarea, ma vedeam disecata pe masa de operatie, imi imaginam ca nu o sa mai trezesc din anestezie, tin sa mentionez ca in astfel de cazuri sunt "fff optimista". Intr-un final dupa 3 ore de asteptare a venit si chirurgul sa ma consulte. Ii multumesc omului pentru profesionalismul de care a dat dovada, mi-a vorbit atat de frumos, de calm, de clar, nu mi-a brutalizat burta, probabil se citea pe fata mea alba durerea si spaima. Dupa ce m-a consultat mi-a spus ca nu am apendicita dar ca nu stie sigur ce am, probabil ceva de la mancare. Imi venea sa-l pup de fericire, sa zburd pe acolo, cu toata durerea pe care inca o mai simteam.

Cam asta a fost experienta mea traumatizanta de la UPU, bine ca am scapat de acolo, pt ca daca mai vedeam multi oameni accidentati, batrani suferinzi si copii care plangeau dupa parinti aveam nevoie si de consiliere psihologica. Nu vreau sa comentez despre modul in care am fost trata sau despre conditiile de acolo, singurul lucru pe care vreau sa il mentionez e ca e ca oamenii aia merita mai multi bani decat primesc, multi mai multi.

Momentan inca ma mai doare stomacul, dupa ce am studiat un pic pe internet am ajuns la concluzia ca am facut o ocluzie intestinala, pentru ca am mancat cu viteza luminii ieri. Sper sa-mi treaca pentru ca nu e deloc placut si nu as vrea sa ma intorc la spital.

For my dead cats

Ma uit zilnic pe un site la poze cu animalute si de fiecare data cand vad pisici mi se face dor de ale mele, care din pacate au murit sau au disparut in conditii neelucidate inca.

Fiecare avea farmecul ei si niciuna nu a semanat cu cealalta. De la ele am primit zgarieturi pe mana cand isi exprimau dragostea, masaj cu labutele pe burtica, puiuti multi si jucausi, nasuc umed pe fata cand ma prefaceam ca dorm, curse prin gradina, mutrite nevinovate cand faceau ceva ce nu aveau voie.

Acest post e pentru Danila, Coditza, Gremlin si Nino.

P.S. Pozele de mai jos nu sunt cu ele dar le pun aici pentru ca mi-au adus aminte de animalutele mele plecate in Tara Pisicilor cu un numar infinit de vieti.

Kiss me!!! Kiss me kitty!!!

Din categoria "daca tu nu ma vrei eu te vreau" avem astazi:

Pata 2

Lunea trecuta va povesteam ca m-am apucat sa beau macar 2 l de apa pe zi si am promis ca o sa revin peste o saptamana sa va povestesc cum e daca m-am tinut de treaba sau daca minunea a luat sfarsit dupa 3 zile.

Constatari:

1) Minunea a durat mai mult de 3 zile dragii mei carcotasi :P

2) Primul litru merge cat de cat usor in cele 4 ore jum dimineata, mai greu e dupa ora 1 cand pana la 5 intra mai greu restul de 500 ml alocati. Din pacate nu pot sa beau inca 2 l la munca asa ca recuperez pana adorm si ajung cam pe la 2,5 l.

3) In we e we si la baut apa, nu am regim de cazarma, sunt pe loc repaus si nu mai contorizez picaturile, cel mai probabil nu trec de 1,5 l pentru ca e greu sa bei apa cand esti concentrat sa nu te omoare asmodienii (prietenii stiu ce zic) :P

4) Inca nu simt nimic special, desi a trecut o saptamana de cand ma hidratez cat de cat corespunzator, probabil efectele sunt pe dinauntru, astept sa vad ceva imbunatatiri si pe fatada, revin cu un post daca semnalez ceva semnificativ.

Cam atat, nu cred ca am sarit nimic, singur lucru care nu-mi place e ca nu mi-am format un reflex, inca beau fortat, poate cu timpul o sa-mi vina mai usor.

Cuddle with me big doggy!!!

Maimutzica vrea cuddle...
catelul vrea sa doarma...
maimutzica insista...

Been there done that ;))

EPIC FAIL!!!

Va ziceam ieri ca mi s-a pus pata sa traiesc sanatos, adica sa beau tone de apa si sa selectez cu atentie meniul pentru stomacul meu. Pana in prezent treaba cu hidratarea merge bine, ieri am reusit sa beau 1.5 l la munca, stiu stiu targetul era de 2 l, dar pe la 2 juma nu suportam nici macar sa vad apa, d'apoi sa o mai si beau, am recuperat insa pana seara si am ajuns la fabuloasa cantitate de 2.5 l, record personal in cei aproape 25 de ani de existenta. Astazi, pana in prezent, am 1.2 l la bord si sper sa ma mentin in grafic, probabil tot cu 1.5 l pt ca se apropie amenintator ora 2 juma cand se inchide pravalia si gura mea va refuza sa se mai deschida chiar si pentru un strop de apa.

In ceea ce priveste mancarea, vineri imi incropisem eu o reteta minunata (cel putin asa mi se parea atunci) pe care sa o pun in aplicare ca sa nu mai violentez saracul stomac cu porcarii "daunatoare".

Reteta:

- o salata maruntita (in realitate am pus 3 frunze - 2 le-am pescuit si le-am aruncat la gunoi dupa primele inghitituri)
- un ardei gras (am pus juma, am uitat bolul acasa si a trebuit sa fac intr-unul de supa, fff mic)
- o rosie (o rosie:P)
- 5 masline negre (ce o fi fost in capul meu nu stiu, groaznica alaturare)
- 10 cm de castravete (deja mi se face iar rau... :(()
- 10 cubulete branza FETA (o iubesc, fara ea cred ca acum eram la spital unde mi se faceau spalaturi stomacale)
- piper (de obicei o tona, acum fff putin pt ca dadeau ingredientele pe afara)

Cam asta e reteta "minune" (DE EVITAT!!!). Poate sunt eu vai de capul meu la gatit, e adevarat ca in afara de pireu, friptura, cartofi parjiti, ochiuri si clatite n-am mai prestat si alte mancaruri mai sofisticate, dar cat de greu poate fi sa faci o salata???

M-am fortat si am mancat-o pe toata, cu greu trebuie sa recunosc, FFF greu, bleahhh tre sa inchei cu salata asta pt ca stomacul meu saracul NU BINE, o sa incerc in urmatoarele minute sa blochez amintirea asta undeva intr-un contlon al creierul meu care mai mult ca sigur a fost in vacanta vineri cand am pus la cale acest plan diabolic de ucidere a stomacului si a papilelor gustative.

In concluzie ORIBIL, ABSOLUT ORIBIL, nu vreau sa mai vad salata cel putin doua reincarnari de acum incolo, o sa revin la meniul meu "daunator" si o sa fac sport ca sa mai atenuam din efectele secundare ;).

P.S. Dupa "festin" am mancat in max 1 min un baton de Snickers si am baut apa, multa apa, gustul de salata inca persista, incercam cu Orbit.

P.S. 2 Ador mancarea care are gust, nici acum nu inteleg de ce m-am apucat sa manac plastic??? (dar parca pana si plasticul are gust mai bun decat salata asta).

Pata

Pe sistemul "Eu cand vreau sa fluier, fluier", "Mie cand mi se pune pata, mi se pune!".

De cand am probleme cu rinichii toata lumea imi repeta obsesiv "Bea apa, multa apa, minim 2 l pe zi", eu dau din cap afirmativ si mai presar 2 degete de sare pe mancare. Stiu ca e ca si cum mi-as planta singura rasaduri pt mormant, dar mie mi se pare imposibil sa bei atata apa asa fara sa-ti fie sete. Recunosc ca in crizele mele renale reusesc sa ma fortez si sa beau cantitati industriale de apa cu lamaie (nu ca sa slabesc, e ceva legat de lamai si PH, nu ma intrebati detalii, nu stiu, eu beau si beau pana explodez dar nu ma opresc - durerea este foarte convingatoare in aceast sens), in rest pot sa treaca si 9 ore fara ca inculpata aici de fata sa se apropie macar la 1m de dozatorul de Cumpana. DAR, vinerea trecuta mi s-a pus PATA si m-am hotarat sa manac sanatos si sa beau cei 2 l de apa pe zi, habar n-am ce m-a apucat, probabil ale "batranetii" valuri ;)) cert e ca de azi am un program bine stabilit: 250ml de apa/h * 8h la munca = 2 l. Pana la ora asta sunt in grafic, treaba merge, broastele din burta sunt in extaz, rinichii incep sa se increteasca asa cum se incretesc degetele cand stai prea mult in apa, organismul e total bulversat si probabil la stirile meteo de la televiziunile din burtica se anunta potop, celulele se baricadeaza in tesuturi, anticorpii fug si ei din calea apelor si se ascund prin cotloanele care uscate de seceta din ultimii ani nu au fost inca inundate.

Am insa o problema, nimeni nu crede ca o sa ma tina mai mult de 3 zile (ca orice minune), nu pot sa-i contrazic, lasam timpul sa treaca, apa sa curga si revin cu un post lunea viitoare sa va zic care sunt ultimele prognoze meteo de la mine din organism.

Pana in prezent singurele simptome pe care le resimt sunt lipsa poftei de mancare si dorinta mea din ce in ce mai arzatoare de a face plimbari dese pana la capatul coridorului ... :P

Legat de mancare m-a mai apucat o nebunie, dar despre ea maine cand incepe sa si hranesc broastele din burtica :P

Dupa 10 ani

Anul acesta se implinesc 10 ani de cand stimabila Maimutzica aici de fata a terminat generala si dupa cum e datina am hotarat sa facem o reuniune ceva sa vedem care pe unde mai e, ce s-a ales de capul nostru si daca ne mai recunostem. Colegul nostru Gabi s-a ocupat de adunat lumea, i-a cautat pe facebook, hi5, twitter si numai el mai stie pe unde. Eu l-am ajutat cu reconstituirea catalogului, am memorie vizuala buna si imi aduceam aminte unde a stat fiecare in banca, mai putin numele, Iulia (Andreea) daca esti pe undeva si citesti, sa stii ca ti-am uitat numele de familie (tin sa precizez ca mi-a fost colega de banca 4 ani, so shame on me :D). Deci s-a chinuit saracul Gabi sa ne gaseasca si apoi ne-a convocat in scris si uite asa o parte din Promotia 1996-2000 Sc. Gen. X s-a reunit ieri pe o ploaie mocaneasca de toamna intr-un pub din oras.

Pe unii ii mai vazusem in liceu, pe altii in poze pe mess, face, dar au fost si colegi pe care nu i-am vazut de exact 10 ani de cand am terminat generala dar pe care i-am recunoscut, cu o singura exceptie, Silvia, care m-a indus in eroare cu schimbarea culorii parului si chiar ma intrebam cand a venit la noi la masa cine e si ce vrea ;)) M-am lamurit pana la urma, sa-ti traiasca micuta terorista Silvia si poate la reuniunea oficiala de la vara o aduci si pe ea.

Am stat si am povestit in mare ce nebunii am facut in generala si cum de fiecare data dirigu' ne scotea basma curata in consilii, am trecut in revista si ce ne-am facut toti cand am crescut mari, Eugen alias dom' profesor la universitate (mare ne-a fost mirarea, nu ca nu-l ducea capul dar era certat cu cartea ;)), Remus alias dom' doctor stomatolog, Alexa alias farmacista nostra de nadejde, Alexandra alias reprezentant fruntas la Oxford, and so on, nu o sa-i insir pe toti cu functiile din dotare pt ca nu le-am facut fisa postului si nici nu am colectat CV-uri, oricum fiecare a realizat cate ceva in ultimii 10 ani si eu personal sunt mandra de ei.

Mi-ar fi placut sa fim mai multi, dar noh ne-am raspandit prin lume/tara si a fost mai greu sa ne adunam dar poate la vara reusim sa fim mai multi si sa-l luam si pe dirig la intalnire pt ca desi ne omora cu matematica si Carbunaru si nu o sa uitam niciodata vorba lui "Ziceti test" ne-a fost simpatic.

Ralu P. va pupa pe toti, va multumeste celor care ati participat aseara la marea adunare generala si ii asteapta pe absentii motivati la urmatoarea intalnire din vara.

Almost seven...

Stiu... e luni, a doua, sau a treia luni in care trebuia sa scriu poezia compusa de mine si colegele mele in liceu (am promis o sa ma tin de cuvant)... nu sariti, n-am precizat care luni, deci... (foaia mototolita si uzata, pe care e scrisa capodopera, zace in cutiuta si tot uit sa o iau cu mine - mi's batrana si ramolita :D.

Azi nu o sa vorbim nici de cutiute, nici de poezii, nici de aventuri din wekeend, nici ca a venit primavara (anotimpul meu preferat), nici despre cum "nu am chef azi...", practic nu o sa vorbim despre nimic concret cu intriga, punct culminant, deznodamant, o sa facem o statistica :D

Am vazut ca tot mai multa lume se lanseaza in blogosfera. Toti scriu in fiecare zi plini de entuziast posturi despre micile nimicuri din vietil lor (which is fun to read, don't get me wrong) par pusi pe treaba si nu rateaza nicio zi fie ea lucratoare sau de odihna si asa observandu-i si bucurandu-ma ca nu mi's singurica si nebuna pe lume, ma izbeste din drepta (de pe blog) trista statisticala, la aproape sapte luni de cand am adus pe lume acest blog avem: 2009 (3 luni) -36 posturi; 2010 (~4 luni) - 10 posturi. Dilema mea e daca asa o sa se intample si cu noii aparuti pe piata, o sa-si piarda din entuziasm, din elan si o sa ajunga sa scrie 3 posturi pe luna???

Problema la mine nu e ca am abandonat mica mea creatie, intru zilnic si as avea ce sa scriu dar mereu aman, ma iau cu altele si raman "nevorbita" (vorba veche din batrani/banc - imi scapa originea ei momentan) si ma intristez cand vad statistica de pe marginea paginii...

Cutia cu amintiri

Biroul e plin cu lucrusoare scoase din sertarul in care am hotarat sa fac curat azi... tastatura e acoperita pe alocuri de un toc cu ochelari (ai mei, dar nu-i port), creioane cerate, manusi chirurgicale (don't ask), nasturi, clame... deci daca post-ul e plin de greseli e pt ca trebuie sa sap in morman dupa litere :D

In plin proces de curatenie am dat peste cutiuta mea secreta, o fosta cutie metalica de creioane colorate EBERHARD FABER, cred ca de cand eram eu prin generala, sau gradinita si in care am adunat de-a lungul anilor amintiri. Pe cutie scrie cu marker si litere caligrafice "Cutie personala. Nu atingeti!" Inauntru subsemnata a scris si o povestioara in caz ca odata cu trecerea anilor ma voi ramolii si nu o sa mai stiu ce-i cu cutia (in paranteze comentariile mele de acum, in timp ce citesc si descopar): "Legenda cutiei: in anii mei de copilarie (va dati seama ca tot copil eram cand am scris asta, eu probabil ma vedeam mare) a fost cutie de creioane colorate, apoi a fost folosita ca cutie de adrese( nu stiam ce-i aia cacofonie) care partial mai exista si astazi (da inca mai am adrese de la copiii pe care i-a intalnit in tabere prin tara). Apoi banca nu cu prea multi bani (am gasit 10 RON in ea, habar n-am de cand sunt acolo, dar m-am bucurat asa mult de ei). Acum adaposteste 3 chestii de gloante (cartuse in traducere, pe care le am de undeva de langa Zarnesti parca, unde am asistat la un concurs de tir, am foarte clara imaginea in cap si locul dar nu stiu cum sa mai ajung acolo) si cateva fise de 500 (nu mai sunt, nu stiu de ce fise vorbesc) cu care nu prea am ce sa fac."

Inauntru am gasit si o poezie compusa de mine si cateva colege in liceu, dar asta luni pt ca acum trebuie sa asamblez sertarul la loc si sa ascund din nou comoara :D

Who's the bitch now

Dupa cum ati putut observa pana acum majoritatea pozelor cu animalutze au in prim plan maimutzici, dar de data asta voi face o exceptie pentru ca poza este mult prea tare :D

Privirea face toti banii. Nu stiu de ce dar imi aduce aminte de Sanzulica.

Ce Avatar urat

Am fost in weekend-ul trecut in capitala patriei la plimbare si m-am gandit ca daca tot ma aflu in buricul targului sa merg si eu la cinema, la mall, sa vad mult laudatul-controversatul-mega vandutul film Avatar. Daca va intrebati de ce nu puteam sa-l vad si acilisha in provincie, raspunsul e ca numa' la capitala au scule pentru vizionat 3D si in calitatea mea de maimutza curioasa am zis ca ce sa nu vad si io calitatzuri. Asa ca am mobilizat lumea sa cumpere bilete ca cica e bataie mare, trebuie rezervare, slujbe, etc. si m-am prezentat sambata la ora 5 la City Mall (sper sa nu gresesc, am minte scurta). Am intrat, ne-au dat niste ochelari ciudatii, ne-am asezat confortabil cu blidu' de floricele in fata si am inceput sa ne aberam referitor la cum o sa se vada faimosul 3D. Eu mai aveam putin si aplaudam ca la teatru cand eram mica mica ca sa inceapa filmul mai repede. Intr-un final apare un nene care lauda cinematograful, ca e nu stiu ce mare inventie cu un ecran pe care incap 7 elefanti in picioare, bla bla, avea omu' o poezie de recitat, bla bla in continuare pana cand citez "daca simtiti ca vi se face rau dati ochelarii jos si inchideti ochii un minut", va dati seama ca aici mi s-a rupt filmul, m-a apucat ameteala si mi-am dat seama ca inevitabil mie o se mi se faca rau.

Deci cum va ziceam a venit nenea, m-a speriat nenea, a plecat nenea, au dat drumul la film. Nici nu dadusera inca genericul si mie imi era rau, mi-am dat ochelarii jos, nu vedeam clar. Am zis ca e pe baza de autosugestie, toata lumea in jurul meu statea linistita cu ochii/ochelarii atintiti spre ecran numa io ca bezmetica ma foiam in stanga si-n drepta si ma plangeam ca mi-e rau. A inceput lumea sa rade de mine, ca doar din cauza mea venisera si io eram singura care nu puteam sa ma uit, am facut haz de necaz am inchis ochii un minut, da degeaba asa ca urmatoarea ora jumate mi-am petrecut-o intre intuneric si pelicula de proasta calitate vazuta fara ochelarii 3D. Pe scurt imaginea 3 D fara ochelari e o chestie care bate in albastru si se vede dublata.

Desi nu l-am vazut la calitatea sa exceptionala de 3D filmul nu m-a impresionat, ma asteptam sa ma dea pe spate, sa ma faca sa-mi reconsider existenta, sa vreau sa ma arunc de pe randul 3 pe randul 1, ceva macar. In mare mi s-a parut un film ca oricare altul, cu multe efecte speciale, o poveste usurica si un happy-end caracteristic filmelor americane. Acum sa nu credeti ca vroiam sa moara albastreii da ma asteptam la altceva.

In concluzie DACA AVETI RAU DE MISCARE NU MERGETI SA VIZIONATI UN FILM 3D o sa vi se faca fff rau si o sa regretati alegerea facuta.

Cat despre Avatar, daca sunteti pt make love not war si floricele colorate vizionati-l o sa ramaneti profund impresionati si miscati.

Cosy love

Poor monkey ;))

Tendinte suicidare

De ce ai vrea sa pui pe prospectul unui medicament o juma de pagina de contraindicatii printre care sa strecori asa nevinovat si un mic inconvenient "TENDINTE SUICIDARE". Adica nu e suficient ca are mai multe reactii adverse decat beneficii? Poate il citeste O Maimutzica mai paranoia care chiar ia in serios ce s-a scris acolo si incepe sa experimenteze toate simtomele negative descrise la catastif.

Ieri m-am pucat sa iau niste medicamente pentru o suferinta de-a mea mai veche, eu urasc sa iau medicamente pentru ca daca nu simt eu ca sunt pe moarte mi se par inutile, mai mult ma incurca decat ma ajuta; mereu uit la ce ora trebuie sa le iau, mi se face rau de la ele, trebuiesc schimbate pentru ca nu reactionez corect, etc. In principiu daca nu e coldrex/algocalmin/paracetamol prefer sa zic "pas". Acum insa m-am gandit ca noh, sa nu mor daca mi se agraveaza afectiunea si sa ma fortez sa iau medicamente. Dar greseala mea a fost ca am citit prospectul si pe prospect ce scrie, ca oricum o sa mor si nu de moarte buna ci o sa ma sinucid!!! Not funnyyyyy!!! (vorba copilului celebru de pe youtube - cine nu stie, cautare "blood")

Dar asta nu e tot, alte bunatati: halucinatii, zgomote in urechi (o sa aud voci in curand), lesin, rupturi ale tendoanelor, etc.

Stiu ca e putin probabil sa ajung sa am dorinte de privit trenul din fata, de agatat franghii de lampa... dar din cauza subconstientului meu care e mai inconstient decat constientul deja pot sa bifez pe lista cu contraindicatii cateva reactii adverse :((

In caz ca nu ma credeti pe cuvant, mai jos lista cu reactii adverse:

Reactii adverse: Cele mai frecvente reactii adverse sunt greata, diareea si eruptiile cutanate. Mai rar pot aparea alte reactii adverse gastrointestinale (varsaturi, dureri abdominale, flatulenta, pierderea apetitului sau, exceptional, diaree persistenta - colita pseudomembranoasa). Reactii adverse la nivelul sistemului nervos central: ameteli, cefalee, oboseala, excitabilitate, insomnie, anxietate, depresie, convulsii, confuzie, halucinatii, psihoza cu tendinte suicidare si tulburari senzoriale, cum sunt: tulburari vizuale, diplopie, gust neplacut, zgomote in urechi (tinitus) si semne de presiune intracraniana crescuta. In cazul oricarui medicament pot aparea reactii de hipersensibilitate. Acestea pot fi usoare (eruptie cutanata, inrosirea pielii, prurit), severe (febra, edem facial, fotosensibilitate) sau, foarte rar, reactii foarte severe, sub forma de reactii anafilactice, care necesita actiune imediata. Reactii cardiovasculare: frecventa cardiaca crescuta, lesin, valuri de caldura si transpiratii, precum si migrena. X poate creste nivelul zaharului sanguin, de aceea medicul trebuie informat daca nu va simtiti bine si aveti o sete anormala. Chinolonele pot produce dureri ale articulatiilor si muschilor, inflamatii sau rupturi ale tendoanelor. Acestea apar foarte rar si, de obicei, in cazul administrarii concomitente de glucocorticoizi. Informati medicul daca aveti dureri tendinoase. Daca aveti miastenia gravis, tratamentul concomitent cu X poate agrava boala. X poate modifica valorile anumitor teste sanguine si urinare, care indica afectarea hepatica sau renala. Numarul de hematii, leucocite si trombocite se poate modifica, in mod exceptional, pielea se poate colora in galben; de asemenea, culoarea urinii se poate modifica. Tratamentul prelungit sau repetat cu X poate produce infectii cu bacterii sau fungi rezistenti. In cazul aparitiei reactiilor adverse grave (in special reactii de hipersensibilitate grave, colita pseudomembranoasa, tulburari grave ale SNC, halucinatii sau dureri tendinoase), intrerupeti tratamenul si adresati-va medicului cat mai curand posibil.

To jump or not to jump, that is the question!

Afro monkey

;-)

Ca tot vorbeam de par in toate directiile in post-ul trecut :-P

Din lipsa de chef...

Din lipsa de chef de invatat 6 cursuri a luat nastere acest post.

Interesant, neinteresant, I don't care, scriu fara o motivatie anume, scriu ca sa treaca timpul sa plec acasa, ca nu intrezaresc sperante sa mai ma apuc de portia de cursuri pe ziua de azi. Probabil nu spun nimic, nu asta imi era intentia, deci again I don't care.

As putea sa va povestesc despre oamenii cretini care se dau destepti, dar are legatura cu cursurile si numa' daca imi aduc aminte de ele ma apuca pandaliile... atat am de zis, nu va luati de mine in perioada asta ca sunt ca o matza blanda calcata pe coada care zgarie RAU. Teoretic n-am nimic cu nimeni, ca nu e nimeni de vina ca io nu mai am tragere de inima sa mai invat niste cursuri, doar ca practic, in mintea mea, intreg universul e cauza nenorocirii mele. N-are logica, stiu, ca doar nu m-a obligat nimeni sa ma inscriu la master, in fine problema mea e ca nu ma mai pot mobiliza ca back in the days (facultate) si imi pierd rabdarea daca vad ca nu retin ceva.

Asta ar fi cu scoala, a doua problema e cu parul meu din cap, care si-a dezvoltat o personalitate diametral opusa de a mea, pusa pe scandal si pe tocat nervii la Maimutza. Dupa documentari asidue si intrebat persoane avizate se pare ca problema e ca si-a schimbat directia, sau orientarea, whatever that means. Intrebarea e cum il readuc pe calea cea buna? Raspuns: nimeni nu stie. Deci daca vedeti o claie de par incalcita si in toate directiile si o mana care trage de ea sigur sunt eu.

Iote ca a mai trecut timpul, parca si nervii o lecutza.

Deci in cz. n-am nimic cu voi e de la sc si par :D

Starea de lene/oboseala

Starea mea de lene/oboseala exemplificata de animalutzul din imaginea de mai sus :D

Mi-e lene...

Da!!! Recunosc!!! MI-E LENE si de lene ce imi e nu am mai scris, am intrat zilnic, nu ca ma asteptam sa ma intrebe cineva daca am murit, ca in afara de cei 20 de oameni care mai intra pe aici si care stiu sigur ca nu am murit ca mai vb cu ei IRL, altcineva nu cred ca ma bantuie, am intrat pentru ca MI-E LENE sa scriu in browser adresa blogurilor pe care le citesc si prefer sa dau un click si sa le iau de aici :D

Dar pentru ce-i care se intreaba ce mi-a venit sa scriu, raspunsul e "Nu stiu", probabil imi era LENE sa fac altceva.

De ce MI-E LENE??? Habar n-am, cred ca am intrat in anul lenii. Da s-ar putea sa nu fie totusi lene ci oboseala. As vrea sa dorm, sa dorm dimineata, sa dorm la pranz, sa dorm seara, sa dorm noaptea, si intre ele sa mai dorm un pic. Am o problema cu somnul lately, am impresia ca nu imi ajunge, ca cineva imi fura orele si ca in loc de 8-9 dorm 1-2.

Deci da, m-am elucidat MI-E LENE pentru ca MI-E SOMN!

Gata, nu ma duc sa ma culc dar va las...

Somn usor...