Nu stiu ce as putea sa zic, sa adaug, las imaginile sa vorbeasca...
=))
P.S. Ms fano pt link :P
Asteptand concediul...
Deja miroase a vacanta cam peste tot, toata lumea numara zilele din calendar pana la Craciun doar zapada nu pare sa tina cu noi si ne strica visele, nu imi pot imagina sarbatorile de iarna fara zapada, ski, bulgareala, ingerasi in zapada, deci sper ca o sa ninga cat de curand ca daca nu pun buzitza :D
Pana la vacanta mai e un pic, ca sa rezistati pana la concediu, luati exemplul personajului din imaginea de mai jos, care pare ca a inteles cum sta treaba cu munca :P
Pentru Sinzulica
Dedic acest post fanei mele de peste mari si tari SINZULICA, fiinta care mi-a mancat sufletul in liceu si de care am scapat in facultate pentru ca a plecat in State :D
Draga Sinzulica,
Ma bucur ca iti aduc aminte de liceu cu blogul asta, asta imi confirma ca nu m-am schimbat in cei 6 ani care au trecut (sper ca am numarat bine, nu de alta dar la mate stii ca mereu copiam la lucrare de la tine :P), am mai imbatranit dar am ramas acelasi copil cretin care canta "Love of my life" in pauze, exasperand randul de la perete si in final si pe voi. Acum nu mai cant dar am alte apucaturi de care tu insa nu ai mai „avut placerea” sa te „bucuri” :P.
Ideea sa-ti dedic un post pe blog mi-a venit intr-o dimineata dupa ce toata noaptea te-am visat si mi-am adus aminte de tampenile si nebuniile pe care le-am facut impreuna in liceu, nu o sa le enumar aici pentru ca ar trebui sa scriu fara numar fara numar... si oricum sunt sigura ca nici tu nu le-ai uitat, mentionez doar cateva dintre replicile celebre: „Unde mi-e oglinda??? Ah, da, uite-o!”, „Nu megem pana la baie, la oglinda?”, „Sunteti ca doua puicute proaste!” (Sinzi stii ce zic, sau fosta XII A – randul de la geam stie ce zic, nu intru in detalii pentru ca ar fi mult prea mult de scris, pe scurt asta a fost concluzia profei de engleza exasperata ca eu si Sinzi ne distram mult prea tare la orele ei in compania baietilor din ultima banca), „Hai sa jucam septica!” (utilizata frecvent in timpul orelor de filozofie si in pauze) si multe altele, iti las tie placerea sa le adaugi :P
Am inceput postul asta cred ca acum o saptamana si scriu cate putin in fiecare zi pentru ca nu am timp, si de fiecare data cand ma apuc sa scriu imi dau seama ca as putea sa fac un blog intreg dedicat promotiei 2000-2004 si anilor pe care mi i-ai mancat ca si colega de banca. Ideea e, pentru cei care nu ne cunosc, ca noi doua eram izvor nesecat de tampenii, de hahait exact cand nu era momentul, de gafe monumentale, nu cred ca am avut parte de o zi normala in tot liceul, poate doar cand lipsea una dintre noi, in rest circ mereu. Norocul nostru era ca pe Sinzi o ducea capul si eu radeam fara zgomot, adica preferam sa fa sufoc decat sa dau un test scurt, de 10 min, la istorie, din toata materia.
Oriunde ne duceam in scurt timp lumea realiza ca suntem nebune si ca facem show din nimic. Cel mai misto lucru la noi era ironia indreptata asupra celeilalte, preferam sa facem haz de necaz si sa ne amuzam una de greselile alteia, cred ca in felul asta am reusit sa depasim multe momente aiurea. Recunosc ca au fost si exceptii, vreo 2 (ce zici Sinzi de pixul cu beculet si de revul de la Bran, zapada, frig... asta chiar ca nu dezvolt, problema e ca si acum ma ia asa cu fiori cand ma gandesc la aceste doua intamplari, inca nu am depasit momentul, desi asa cum ne-am promis atunci acum radem de cat de blege am fost in acele momentele).
Cu cat scriu mai mult cu atat realizez ca nu o sa termin prea curand, asa ca draga Sinzi, daca simti nevoia sa dezvolt ceva, spune-mi si facem un serial, o telenovela gen Tanar si Nelinistit (ma refer la lungime, nu urmaresc serialul, nu stiu cu ce se mananca), imi vin multe in cap dar sunt curioasa ce-ti mai aduci si tu aminte, deci astept sugestii, pana cand vii, ca daca nu s-a zis cu alea 6 minute pe care mi le-am rupt din timpul meu pretios sa ma intalnesc cu tine :P, o sa se transforme in: „Sinzi, ai venit!!! Ce cadou dragut!!! Ms!!! Ma grabesc!!! Mai vorbim pe face.”
Pupici veseli (vorba ta).
Draga Sinzulica,
Ma bucur ca iti aduc aminte de liceu cu blogul asta, asta imi confirma ca nu m-am schimbat in cei 6 ani care au trecut (sper ca am numarat bine, nu de alta dar la mate stii ca mereu copiam la lucrare de la tine :P), am mai imbatranit dar am ramas acelasi copil cretin care canta "Love of my life" in pauze, exasperand randul de la perete si in final si pe voi. Acum nu mai cant dar am alte apucaturi de care tu insa nu ai mai „avut placerea” sa te „bucuri” :P.
Ideea sa-ti dedic un post pe blog mi-a venit intr-o dimineata dupa ce toata noaptea te-am visat si mi-am adus aminte de tampenile si nebuniile pe care le-am facut impreuna in liceu, nu o sa le enumar aici pentru ca ar trebui sa scriu fara numar fara numar... si oricum sunt sigura ca nici tu nu le-ai uitat, mentionez doar cateva dintre replicile celebre: „Unde mi-e oglinda??? Ah, da, uite-o!”, „Nu megem pana la baie, la oglinda?”, „Sunteti ca doua puicute proaste!” (Sinzi stii ce zic, sau fosta XII A – randul de la geam stie ce zic, nu intru in detalii pentru ca ar fi mult prea mult de scris, pe scurt asta a fost concluzia profei de engleza exasperata ca eu si Sinzi ne distram mult prea tare la orele ei in compania baietilor din ultima banca), „Hai sa jucam septica!” (utilizata frecvent in timpul orelor de filozofie si in pauze) si multe altele, iti las tie placerea sa le adaugi :P
Am inceput postul asta cred ca acum o saptamana si scriu cate putin in fiecare zi pentru ca nu am timp, si de fiecare data cand ma apuc sa scriu imi dau seama ca as putea sa fac un blog intreg dedicat promotiei 2000-2004 si anilor pe care mi i-ai mancat ca si colega de banca. Ideea e, pentru cei care nu ne cunosc, ca noi doua eram izvor nesecat de tampenii, de hahait exact cand nu era momentul, de gafe monumentale, nu cred ca am avut parte de o zi normala in tot liceul, poate doar cand lipsea una dintre noi, in rest circ mereu. Norocul nostru era ca pe Sinzi o ducea capul si eu radeam fara zgomot, adica preferam sa fa sufoc decat sa dau un test scurt, de 10 min, la istorie, din toata materia.
Oriunde ne duceam in scurt timp lumea realiza ca suntem nebune si ca facem show din nimic. Cel mai misto lucru la noi era ironia indreptata asupra celeilalte, preferam sa facem haz de necaz si sa ne amuzam una de greselile alteia, cred ca in felul asta am reusit sa depasim multe momente aiurea. Recunosc ca au fost si exceptii, vreo 2 (ce zici Sinzi de pixul cu beculet si de revul de la Bran, zapada, frig... asta chiar ca nu dezvolt, problema e ca si acum ma ia asa cu fiori cand ma gandesc la aceste doua intamplari, inca nu am depasit momentul, desi asa cum ne-am promis atunci acum radem de cat de blege am fost in acele momentele).
Cu cat scriu mai mult cu atat realizez ca nu o sa termin prea curand, asa ca draga Sinzi, daca simti nevoia sa dezvolt ceva, spune-mi si facem un serial, o telenovela gen Tanar si Nelinistit (ma refer la lungime, nu urmaresc serialul, nu stiu cu ce se mananca), imi vin multe in cap dar sunt curioasa ce-ti mai aduci si tu aminte, deci astept sugestii, pana cand vii, ca daca nu s-a zis cu alea 6 minute pe care mi le-am rupt din timpul meu pretios sa ma intalnesc cu tine :P, o sa se transforme in: „Sinzi, ai venit!!! Ce cadou dragut!!! Ms!!! Ma grabesc!!! Mai vorbim pe face.”
Pupici veseli (vorba ta).
Still here
Posted in
jurnal
Stiu ca nu am mai scris, dar am avut ffff mult de lucru si cum scriu doar de la munca nu am reusit sa mai apar pe aici, sa ma aberez. Am inceput acum cateva zile un post, sper sa reusesc sa-l termin pana la Craciun :D
Pana atunci hai sa ne rugam sa ninga sa putem sa facem si noi ingerasii pe zapada :P
Pana atunci hai sa ne rugam sa ninga sa putem sa facem si noi ingerasii pe zapada :P
Abonați-vă la:
Postări (Atom)