Ce-i care ma cunosc stiu ca-s pasnica din fire si cu greu ma scoata cineva din sarite (exceptie frate-miu, care reuseste sa ma scoata din sarite mai tot timpul), prefer sa rezolv treburile pe cale amiabila sau sa fiu ironica decat sa incep sa tip si sa fac crize, e adevarat insa ca daca ma calca cineva aiurea pe coada pot sa vad si negru in fata ochilor si sa fiu a Bad Monkey dar in general prefer sa-mi pastrez calmul si sa nu fac circ. Dar de ce va zic eu toate astea? Vizualizati poza de mai jos si vin cu explicatia.
Eram vineri seara intr-un pub din oras si brusc mi s-a facut pofta de ceva dulce, ce sa comandam, ce sa comanda... CLATITE!!! Comand o portie si astept sa mi le aduca. Dupa ceva timp apar in sfarsit si clatitele mele frumos aranjate pe o farfurie mare si stropite cu putin toping de fructe pe deasupra. Mi s-au parut cam subtirele da am zis sa nu fiu pretentioasa si sa ma apuc sa mananc. Am mancat un sfert din prima... jumatate... trei sferturi si gem nema, deja simteam cum ma apuca nebunia. Am terminat-o pe prima, m-am apucat de a doua aceeasi poveste, va dati seama ca acum oscilam intre a avea o discutie cu bucatarul sau a trece peste ca sa nu-mi stric seara, problema e ca urasc sa astept ceva ca pe painea calda si in final sa ma dezamageasca, poate daca nu mi-ar fi fost pofta, molfaiam resemnata in tacere, din pacate pentru bucatar imi fusese pofta si acum minteam mea diabolica incepea sa scorneasca planuri de razbunare. Dupa consultari cu mesenii am decis sa scriu cu clatita ramasa :"Unde-i gemu?". Recunosc ca mi-a luat ceva dar am reusit, dupa cum se poate vedea si in poza de mai sus. Oricum a fost o idee buna pentru ca m-am calmat si nu mi-am stricat nici seara. Bonus fata fetei care a venit sa-mi ia farfuria, nu o pot descrie in cuvinte dar credeti-ma, a fost funny, as fi vrut sa vad si fata bucatarului dar n-a fost sa fie, poate data viitoare... sau nu... :DI'm crazy... I know :P
