Maimutzica back home

Astazi se incheie aventurile mele prin Fagaras. Ultimul episod "Maimutzica back home" prezinta peripetii la pensiunea de 3 magarete si drumul inapoi spre casa.

Dupa ce ne-am saturat sa ne cocotam ca maimutzele pe obiectivele din parc, am pornit spre casa pentru somnul de frumusete. Mie imi intrasera in cap manelele de la bowling: "bautura, bautura si manele si femei de 7 stele" si "buzele tale, doua petale", asa ca pe drumul spre intoarcere i-am exasperat pe toti in ciuda amenintarilor care mi-au fost aduse in repetate randuri. Am supravietuit insa si odata ajunsi in apartament ne-am impartit pe sectoare in formatia 2-3-2. 3 insa nu s-a dovedit avantajos, unul dintre coechiperi a sforait toata noaptea indiferent de pozitie, asa ca am dormit in reprize si m-am trezit mai obosita decat ma culcasem. Dimineata am dat trezirea si am incercat sa ne mobilizam pentru a prindre trenul inapoi spre casa, programat la ora 12:15. Fitosi din fire am refuzat zacusca si merindele puse la dispozitie de gazda si am trimis doi reprezentanti pana la Panini, dar Panini era inchis asa ca i-am trimis la saormerie, acolo, surpriza, carnea nu era facuta. Intr-un final am lasat fitele si am mancat zacusca pentru ca ne era foame si mai era foarte putin pana sa plece trenul. Drumul inapoi spre casa a fost mai pasnic, eram rupti de somn, dar in mare tot personal, tot "luxul" de pe lume, tot cei de la venire plus Cubul exilat in baie pentru ca a fost prins fara bilet. Ajunsi in gara ne-am indreptare care incotro cu promisiunea sa ne reintalnim mai pe seara la un film. Din pacate 2 participanti au luat drumul capitalei, unul a cazul la datorie iar noi ceilalti patru am vizionat dupa o odihna binemeritata/o repriza de Aion "The Proposal". Il recomand, e dragut si nu e siropos, au recunoscut si baietii.

Aici ia sfarsit prima trilogie din istoria acestui blog, promit sa revin cu noi aventuri.

Maimutzica prin cluburi

Revin azi cu a doua parte din aventurile Maimutzicai sefa prin Fagaras, episodul doi: "Maimutzica prin cluburi".

Cum spuneam ieri, dupa ce ne-am agitat micii si mustul/berea din stomac in masinute am plecat incet spre Fifth Avenue, un fel de club/bar/cafenea/etc. faimoas in Fagaras pentru scandaluri, reglari de conturi si mare distractie, insa in seara cu pricina, adica sambata, era liniste, 2 oameni pe la mese si in rest pustiu. Am intrat, ne-am asezat si am studiat cu atentie meniul, nu de alta dar urma sa faca cinste sarbatorita asa ca era momentul sa comandam tot ce ne poftea sufletelul fara sa avem intepaturi la inima la venirea notei de plata. Un pic mai tarziu s-a mai animat locatia insa nimic iesit din comun, poate doar o mireasa furata si momentul meu magic cand am reusit sa trimit pe orbita, in pahare, pe masa, pe Maimutzic resturi minuscule de floricele. Dupa momentul meu de maxima audienta ne-am hotarat sa plecam ca sa prindem loc la bowling, urmatorul punct de pe itinerariul nostru. Intre timp ni s-a facut foame si am gasit un Panini ca la mama lui acasa, din pacate eu lucram inca la micii de mai devreme si m-am multumit doar sa gust un pic de ici de colo. Trebuie sa mentionez insa ca Panini din Fagaras nu are nicio legatura cu Panini din Brasov, chiar daca era confectionat intr-un fel de chiosc/maghernita gustul era mult superior variantei de pe meleagurile mele natale. Incet, incet, ca sa ne pice bine dumicatele, am ajuns la "clubul" unde erau pistele de bowling. Dupa o scurta asteptare am luat amplasamentul in posesie si am inceput sa rostogolim bile pe pista. Inca de la inceput s-a putut observa ca daca esti de la Fagaras nu conteaza strategia, muschiul e baza. La categoria fete, Bucurestiul a dat dovada de stil si pricepere, insa nici provincia nu s-a lasat mai prejos si s-a clasat pe podium la fiecare joc, tin sa mentionez ca din cauza unui participant care a concurat la categoria hobby desi era clar de la profi, eu Maimutzica sefa nu am reusit sa ies pe primul loc dar promit sa-l faultez data viitoare ca sa stea pe tusa. In rest muzica buna primele doua jocuri, bautura, bautura si manele si femei de 7 stele ultimul joc. Cum am vazut ca se ingroasa gluma si nu mai sunt sperante de mai bine in ceea ce priveste fondul sonor, am abandonat si clubul numarul doi pentru a ne indrepta spre cireasa de pe tort, clubul in care aveam sa ne inghesuim si sa fie nebunie. Foamea si-a spus din nou cuvantul si ne-am oprit a doua oara la Panini pentru o alimentare. Am ajuns in sfarsit si in clubul al carui nume imi scapa momentan, ce-mi aduc aminte e ca am coborat intr-un beci, muzica era tare si cei 10 oameni se balanganeau de pe un picior pe altul sorbind alene din licorile bahice. Nici urma de aglomeratie, nebunie, pustiu ca dupa bombardament. Ne-am asezat totusi la o masa ca sa cheltuim banii de intrare insa dupa putin timp ne-a luat somnul si am luat-o spre pensiunea de trei margarete sa ne bagam la somn. O ultima oprire a fost in parcul central, unde am dat cu totii in mintea copiilor si ne-am cocotat pe invartitoare, tobogan, leagan, etc.

Aici punem punct celui de al doilea episod al trilogiei. Maine partea cu dormitul si drumul inapoi spre casa.

Poze tot aici.
In ultima poza, Maimutzica sefa in exercitiul functiunii.

Maimutzica la balci

Si se duse si weekend-ul... si veni iar luni...

Greu, tare greu m-am trezit dimineata... si era frig, tare frig era afara...

Am ajuns la munca unde era liniste, tare liniste era...

Intre timp s-a mai animat locatia, m-am mai trezit si eu, am dat aerul conditionat pe cald, s-a mai dezmortit atmosfera si daca tot e luni zic sa pornim cu dreptul si sa depanam amintiri din weekend.

Fu ziua unei prietene si merseram la Fagaras sa sarbatorim implinirea celor "n" primaveri ale domnisoarei in cauza. Am plecat din gara BV la 16:20, +- 5 min, cu personalul, via Fagaras. Ca niste cetateni model ce ne gasim, am decis sa nu comitem un act antisocial si am cumparat bilet ca sa ne bucuram in mod civilitat de "confortul" pus la dispozitie de Caile Ferate Romane. Am urcat, ne-am instalat comod in canapele de "piele" si ne-am apucat de la caz la caz sa mancam pufuletii din dotare, sa bem bere, sa facem poze la babe, etc. Incet incet haltele ramaneau in urma, pufuletii zburau prin aer, berile se epuizau, babele erau inlocuite cu cai... Cu putin noroc am ajuns in penultima statie, Mandra, de unde am mai adunat 2 participanti la eveniment si pe Cubu lor. Dupa 7 km am ajuns la Fagaras. Am uitat sa mentionez ca tanti care perforeaza bilete ne-a anuntat ca in Fagaras sunt zilele orasului, deci motiv sa ne veselim si sa bem, unii dintre noi. De la gara, pe o potecuta si niste strazi am ajuns la locatia unde aveam sa ne petrecem noaptea, pensiunea de 3 margarete, cum a fost denumita de sarbatorita. (Pentru cei care nu au participat, un apartament de 3 camera pozitionat intr-un cartier "sigur"). Dupa ce ne-am lasat bocelutele aruncate prin camera, ne-am schimbat si pingalit (machiat) am pornit spre Cetate sa participam si noi la marea adunare populara. Am mers noi ce-am mers si am ajuns in sfarsit la Cetate unde era agitatie mare. Pe scena se producea o tanti, langa scena se produceau fagarasenii si la mese full de lume care manca traditionalul mic si bea bere. In rest tiribombe, inghetaturi, topitoape, etc. Desi imi era foame am cedat insistentelor grupului si am decis sa vizitam prima data cetatea, sa nu pierdem apusul, ca sa iasa pozele artistice si, apoi sa manca. Ne-am plimbat pe ziduri, prin ziduri, pe sub ziduri, ne-am pozat la sparzuratoare, in catacombe, am explorat teritoriul si ne-am intors la balci. Din partea cu mancatul mi-a ramas in minte mustul si cei doi mici pe care i-am mancat in timp record si care cred ca nu s-au digerat nici acum. A urmat apoi marea atractie a locatiei: un ciocan, adica o invartitoare care m-a ametit doar uitandu-ma la ea in timp ce faceam poze baietilor care au vrut sa vada daca au dat sau nu degeaba banii pe mici. (Da, micii au ramas la locul lor). Mai putin daunatoare micilor din stomac erau masinutele, asa ca am platit 5 lei am asteptat o tura, ne-am imbulzit ca romanu' ca sa prindem loc si ne-am tot busit ca nebunii pana cand am ametit. Usor epuizati si zdruncinati am parasit aglomeratia si am pornit agale catre Fifth Avenue, unde incepe partea a doua a serii: "Maimutzica prin cluburi", revin insa maine cu continuarea.

Poze de la eveniment se pot vizualiza aici.

Dupa 2 zile...

Dap... n-am mai scris, n-am mai pus filmulete sau poze, n-am murit, doar ca nu prea am avut timp. Eu de obicei scriu p'aci de la munca, acasa trebuie sa ma lupt pe viata si pe moarte cu Nebunu' (aka Fratiorul - daca citesti stii ca e alint si nu are sens peiorativ) pentru calculatorul care oricum abia se mai taraie, doar daca-l pornesc merge procesorul la 100%, sa nu mai vorbim de deschis browser sau altceva... in mare il folosesc ca sa-mi incalzesc camera pe timp de iarna. Dar cum spuneam, nu am mai scris, pe viitor se mai poate intampla sa dispar asa cateva zile dar cum prind un pic de timp liber scriu iar si iar ce-mi trece prin cap.

Azi de exemplu sunt binedispusa, desi imi cam flutura genele de somn, imi place ca e soare afara, ca miroase peste tot a struguri tamaiosi, ca dovlecii pentru placinta mai au putin si's copti, ca am dormit bine azi-noapte, desi as mai fi vrut sa mai lenevesc vreo 2-3 ore langa Maimutzic, care ca si Dumbo a ramas la caldurica in pat in timp ce eu ma inghesuiam cu oamenii in autobuz, dar detaliile astea nu mai conteaza, per total HAPPY DAY TODAY si in plus mai e si vineri!!!!

Si acum ca sa va binedispun si pe voi in caz ca sunteti morocanosi...

Bad Monkey

Banii!!! Unde-s banii?

Acum cateva zile am facut 3 luni de munca la actualul job. Am calculat, am numarat, exact 92 de zile. Daca ma uit inapoi, mi se pare ca a trecut foarte repede timpul, intrebarea e de ce atunci cand sunt la birou nu mai trece asa repede?

Sa vedem pe zile:

1. Luni - Din mosi stramosi toata lumea uraste profund ziua de luni. Psihologic e intr-adevar deprimant sa stii ca mai sunt 5 zile pana in weekend si cand abia te-ai obisnuit si tu cu ore mai multe de somn, cu programul de voie brusc suna alarma la telefon si s-a facut luni. Din proprie experienta ziua de luni mi se pare cea mai lunga si obositoare, indiferent daca am mult sau putin de lucru. Dar nu doar cei care presteaza munci sunt deprimati lunea, si scolarii, si prescolarii, toti au fete lungi luni dimineata. Am insa o nelamurire, oare pensionarii au ceva cu ziua de luni?

2. Marti - Ziua de marti e o zi de luni mai simpatica putin. Te trezesti dimineata, constati ca ai supravietuit zilei de luni, vezi o licarire din luminita de la capatul tunelului la sfarsitul caruia e weekendul dar stii ca mai ai de luptat cu psihicul tau inca 4 zile.

3. Miercuri - Miercuri din punctul meu de vedere e ziua in care din pesimist si deprimat te transformi in optimist si plin de speranta. Dar miercuri mai spre seara asa, cand pleci de la munca, sa nu te astepti sa te ia fericirea chiar la 7:20 cand suna alarma.

4. Joi - Pe mine una ziua de joi ma face cu nervii, e ca zicala aia "nici cal nici magar", nu e nici vineri dar nu e nici inceput de saptamana ca sa tragi aer in piept si sa privesti inainte cu stoicism. Joia eu visez la ziua de vineri si ca si luni, orele trec obositor de greu.

5. Vineri - Gata, weekend, nu mai e cazul sa povestim de ziua de vineri. Greu e sa treci de ora 12 ca apoi deja nu-ti mai iese nimic, vezi numai limbile de la ceas in pozitia: limba mare ora 12 limba mica ora 5.

Acum ar trebui sa ma loveasca dintr-o parte o concluzie si sa-mi raspund la intrebarea din prolog, dar din pacate tot nu am elucidat misterul: cum se face ca daca te uiti inapoi timpul a trecut repede dar ziua de munca pare infinita? Pana sare cineva cu concluzia sa explic macar titlul postului atunci.

Desi parca e mai simplu si mai in ton cu dorintele tale sa stai si sa faci tot timpul ce-ti trece prin cap fara sa dai explicatii, munca are si ea rostu ei, BANII, bani de hainute, lucrusoare, distractie, etc. (etc. in functie de preferintele fiecaruia). Asa ca hai cu spor inainte ca e abia luni si nici zi de salar nu e inca :P

Uite un pupic sa va mai treaca din suparare ->

Monkey - AutoCAD

Maimutzica din imaginea de mai sus a fost desenata in AutoCad de o prietena care se plictisea la munca :-P. Eu zic ca e destul de reusita si ii multumesc pentru contributie.

P.S. Am incercat si eu sa invat AutoCad dar deocamdata ma pricep sa desenez doar cerculete si linii si sa le sterg. Promit sa revin cu un desen cu o maimutzica dupa ce o sa stiu mai multe.

Monkey love

Happy little monkey :D

Tomna, frig, gripa...

Tomna, frig, gripa...

M-am trezit... era intuneric. M-am uitat la ceas... 6:55. Am scos nasul de sub plapuma... frig.

Am racit, sau incep sa racesc, cert e ca ma doare gatul, capul e varza si stranut incotinuu. Nu-mi place sa ma trezesc si sa fie intuneric. Nu-mi place sa ies de sub plapuma si sa fie frig. Nu-mi place ca vine toamna.

Dumbo e un nesuferit, acum doarme la caldurica si eu abia imi tin capul pe umeri. (Dumbo e colegu' meu de pat, in dreapta poza cu el.) Da sa-l lasam sa doarma, macar el, si sa ne varsam amarul legat de toamna si frig.

Am eu o problema cu toamna si cu frigul de toamna. Iarna nu ma deranjeaza asa tare ca e frig, e un frig mai simpatic. Frigul de toamna e uracios, iti intra in oase, iti strica buna dispozitie, aduce raceala, e pretutindeni. Frigul de iarna e frig adevarat, te imbraci cu o mie de haine cand iesi, in casa dai centrala la maxim, omoara microbii de gripa, stii cu cine ai de a face. In schimb frigul de toamna e parsiv, vine cand nu te astepti, te uiti pe geam soare, te imbraci subtire, iesi afara, peste o ora dardai. E un frig care nu te lasa sa te imbraci gros, dar daca te-ai imbracat subtire te prinde la cotitura si peste 2 zile iti tragi mucii pe sub plapuma si te rogi sa vina vineri ca sa nu trebuiasca sa mai mergi si la munca vai steaua ta de racit. In concluzie, URASC FRIGUL DE TOAMNA!

Toamna nu-mi place cum suna nici ca si cuvant. Oricum toata viata o sa o asociez cu scoala, a nu se intelege ca am ceva personal cu scoala, doar cred ca mare parte din ura colectiva impotriva acestei institutii e si faptul ca incepe toamna, cand e asa urat afara si ploua mai tot timpul si iti e somn dar trebuie sa fii atent la ce zice profa/profu ca altfel ajungi la "coada vacii" sau "cioban cu oile" (in functie de sex). Nu vad rostul acestui anotimp, daca altii pe glob supravietuiesc si fara toamna, noi de ce nu putem? Doua lucruri imi plac toamna (trebuie sa fie si niste exceptii de la regula): crizantemele si mustul. In rest e deprimant sa vezi in fiecare an cum mai moara inca o data visinul din gradina, cum Petty (maidaneza mea) lasa par peste tot pentru ca isi schimba garderoba la colectia toamna-iarna, cum dimineata toti merg la munca/scoala cu capul in pamant si tristi... Stiu ca toamna poate isi are rostul ei si daca nu-mi place sa ma mut unde nu e, dar stiu ca pe oricine a enervat macar o data in viata toamna. Daca e undeva pe internet si citeste (toamna zic), sa nu mai fie asa rea si lunga ca deprima oamenii si oamenii deprimati scriu post-uri deprimante.

Good looking monkey =))

Despre Maimutzica

Pentru ca vor exista la un moment dat si persoane care nu ma cunosc personal si nu stiu nimic despre Maimutzica sefa m-am gandit sa imi fac o scurta caracterizare ca sa stie omu' cu cine are de a face...

Nu sunt nici mare, nici mica, nici scunda, nici f inalta, moaca: monkey slyle :P, cum v-am povestit anterior (dar caracterizarea fizica e mai putin importanta, pt ca acesta nu e un blog de matrimoniale si nici nu cred ca daca spun ca am 90-60-90, sunt bruneta cu ochii verzi si defilez pentru VS o sa conteze in vreun fel).

Acum, ca in clasa a VIII-a la literatura:

Trasaturi morale :P

Hmmm... nu m-am gandit ca o sa fie asa greu sa vorbesc despre mine, trebuia sa rog un prieten sa ma ajute, dar daca nu m-a dus capul mai devreme sa-i dam inainte...

Ca orice maimutzica ce se respecta sunt agitata (n-am stare, tot timpul trebuie sa fac ceva, sa ma joc cu ceva, sa am o ocupatie), f copilaroasa (cum zic prietenii mei "ma maimutaresc"), alintata (imi place sa ma bag in sufletul oamenilor - si la propriu si la figurat), naiva (cred mult in oameni si asta nu e mereu bine), visatoare (ma trezesc f des visand cu ochii deschisi).

Mi-ar fi placut sa traiesc undeva pe la 1800-1900, pentru ca ma fascineaza tot ce tine de vechi, de traditii, de romantism. Cand eram mica imi doream sa fiu arheolog ca sa merg sa explorez castele si sa ma integrez pentru cateva clipe in atmosfera acelor vremuri.
Ar mai fi de zis, dar acum e timpul sa mai si muncim :D

Have a nice day!

P.S. Daca cei care ma cunosc cred ca am omis ceva important, pot sa lase un comment :P

Nu, nu e poza cu mine

N-am putut sa ma abtin, ce moaca poate sa aiba :))

De unde pana unde Maimutzica

M-am trezit, am muncit, acum merit si eu o pauza.

Poate va intrebati ce-i cu Maimutzica, de ce nu pisicutza, puiu, buburuza, etc., pai e simplu, cam de cand am inceput sa capat un aspect fizic deosebit de cel de bebe, familia si cunoscutii mi-au spus ca seman cu o maimutzica. Fixatia pentru acest animalut o am de la 4 ani cand la mare am facut o poza cu o maimutzica pe plaja. Poate intr-una din zile o sa reusesc sa scanez poza si sa o pun pe blog ca sa observati asemanarea. Anii au trecut, am mai crescut si eu, dar se pare ca tot cu o maimutzica seman deoarece acum sunt din nou strigata "Maimutzica", ce-i drept "Maimutza Pamantului" cel mai des. Nu pot sa zic ca-mi displace pentru ca sunt la fel de zvapaiata si ticnita ca animalutul in cauza. Deci cand a venit vremea sa aleg un nume pentru blog "O Maimutzica" mi s-a parut cel mai potrivit si cel mai relevant avand in vedere motivul pentru care m-am apucat de treaba.

Prea dimineata

...

Azi noapte am dormit mult dar toata noaptea am visat urat, cand a sunat ceasul sa plec la munca l-am oprit si apoi am adormit la loc si m-am trezit dupa 10 minute pentru ca iar aveam un cosmar, noroc ca era soare afara si ca muzica din casti a fost buna, altfel aveam alta dispozitie acum. Intentionam sa va spun o poveste dar o sa iasa ceva horror dupa "visele" mele asa ca o sa o aman. Oricum, de obicei eu incep sa functionez la capacitate cat de cat normala dupa ora 10, acum (8:33) abia ma coordonez sa nimersc literele pe tastatura (I'm not a morning person) si sa-mi tin ochii deschisi. Imaginile din dreapta sus reproduc in totalitate starea in care ma aflu ...

Dupa lupte seculare...

In sfarsit dupa lupte seculare am reusit sa ma inteleg cu setarile, cu html-ul si cu restul comenzilor. M-am hotarat intr-un final si la un sablon, nu e ce mi-am dorit dar e pe placul meu.

"O Maimutzica" se vrea a fi un fel de jurnal in care eu, Maimutzica sefa sa-mi exprim trairile, sentimentele, nemultumirile, parerile, constatarile si orice-mi mai trece prin cap la momentul respectiv.

Nu promit sa fie ceva iesit din comun, nici nu o sa emit teorii existentiale sau previziuni apocaliptice, o sa scriu ca sa ma descarc si ca sa ma binedispun. Totul a pornit de la o dorinta a mea mai veche de a scrie. Cine ma cunoaste stie ca sunt as in a fabula scenarii pe orice tema si deseori ma trezesc visand si inventand povesti nemuritoare, asa ca m-am gandit sa nu pastrez pentru mine nebuniile care-mi trec prin cap ci sa le expun aici ca sa mai golesc spatiul de pe "hard" pentru altele noi si ca sa mai radeti si voi.

Cam atat pentru inceput, mai vin cu completari daca imi mai aduc aminte de ceva.